Au omorît Oborul!

N-am nimic cu Veranda, cu Carrefour, dar este evident că am ceva cu Primăria sectorului 2. Oborul, după mintea mea, a fost înjunghiat de Onțanu, care a transformat o hală insalubră într-un mall fără rușine. Nimic altceva decît o clădire de sticlă, în care nu au acces țăranii, ci mijlocitorii. Cei mai mulți se și văd că sînt oameni care preiau marfa, n-o produc. Încet-încet, s-a dezvoltat piața din fața acestei cogeamite măgăoaie. Hoțul, șmecherul, țăranul erau acolo. De acolo cumpăram marfă. Era marfă de en-gros vîndută ieftin, era marfă de țăran vîndută bine. Nu mai aveam de ce intra în măgăoaie. Ce să iau? Totul era cu un leu-doi mai ieftin. Sigur, recunosc, îmi place „negrul“. Ilegalul era omul meu. Aveai kaki de voiai cu un leu și lămîi zece la cinci lei. Ananasul îngheța la trei lei. Nu știu, tot felul de năzbîtii. Le savuram. Acum a crescut Veranda pe locul tîrgului de vechituri. O pacoste de clădire înghesuită după linia de tramvai. A fost distrus, a cîta oară, organismul viu al Oborului. Au trîntit primarii de la 2 o tonă de asfalt și au făcut parcare în zona ilegalelor din Obor. Pînă unde mergem cînd proclamăm comerțul civilizat? Eu cred că 2-ul, în goana după șpăgi, a ajuns prea departe. A ras sufletul sectorului, Oborul. Acum avem două mall-uri în loc de o țărănie veșnică, un negoț de mahala, tot ce-i fermecător în Oborul ăsta. Inima Oborului nu mai are sînge, dovlecei, cartofi, pătrunjel, are preparate, preambalate. Un spectacol care se numără prin investiții în sector, adică prin îngroparea în asfalt a unei istorii de la începutul Bucureștiului.