Au făcut broccoli şi ţăranii noştri

Este fenomen. De anul ăsta, ţăranul român s-a adaptat la piaţă: face broccoli. Scump, dar face. M-am trezit ieri, am văzut săptămîna trecută recolta de broccoli în piaţă. Mărturisesc fîstîceala, „nu-mi vine să cred“, „nu-i treabă serioasă“ şi cu toate astea... mîini rupte de muncă, tăiate, cu unghii pline de pămînt îmi dau, tăcute, broccoli. Tac şi tac acum despre această fiţă. Şi nu ştiu nici eu ce să zic: îmi permit să fiu un Iorga sau un Stere, să-ncep să urlu că ce este românesc mereu piere, sau să fiu exaltarea capitalismului în persoană, un Zeletin despre Ţara măgarilor ce mănîncă broccoli?

Zău, mare durere mi-a adus ţăranul cu broccoli. Uite, de-al dracului, fac broccoli, să arăt că se poate. Vrea ţara varză chinezească, dau varză chinezească. Vrea ţara kiwi pentru tenul ei, facem kiwi. Bravo, ţărane! Eşti mai tare ca mama lui Ştefan cel Mare! Ce spun mă-sa, spun chiar Mihai Viteazu, care este văzut ca Unificatorul, doar pentru că şi-a trăit timpul lui eroic, de Ev Mediu cuceritor. Aşa va rămîne şi cu tine, ţărane, broccoli de ţăran autentic! Dacă tot nu este comunicare de la Guvern, ţăranul este cel care astupă cu broccoli gura militantului ecologist de la Câmpeni, Piaţa Universităţii, Pungeşti. O fi apariţia aceasta a broccoliului în piaţă întîmplătoare? Nu cred, este un semn că românul s-a săturat de conopidă, de birocraţia care nu duce niciodată decît la pile şi relaţii, la slăbiciunea eternă a legii. Eterna nişă invocată de capitalism, eterna nişă, da, ne salvează. Între mişcarea contra gaze de şist şi aur şi broccoli este o legătură temeinică. Lumea s-a schimbat. Vrea să existe, să depăşească inerţia unei societăţi care naşte doar spanac. Societatea noastră de broccoli triumfă. Este viitorul, nu-l poţi opri. Ţărane, pune-te pe produs kiwi, dar nu uita făsuiul!