Aţi mai fost la noi?

Da, o dată. Nu m-aţi tuns chiar dumneavoastră?

Nu ştiu. Stăteam pe scaunul de la uşă.

Nu cred. Şefa, poate. Că ne tot schimbăm.

Aşa.

Sîntem trei. Ieri a născut una dintre noi şi azi sînt singură.

O, ce este?

Fată!

Bineee! Să-i trăiască!

Mulţumesc! Toate avem copii!

Înseamnă că se cîştigă bine ca frizeriţă.

Ce să spun…

Vă simţiţi în siguranţă în lumea asta, dacă faceţi copii…

Poate.

Adică nu-i aşa, cînd te hotărăşti să faci copii?

Uitaţi, noi avem bărbaţi!

A, da!

Au şi ei contribuţia lor. Nu e una care să nu aibă puleandru acasă.

Dar cred că şi faptul că aveţi o slujbă vă face copilul.

Vedeţi, nu prea se cîştigă, dar e sigur, dacă nu faci prostii. Noi între noi ne cunoaştem de mult. Centrul de frizerie e de ceva timp. Era pe colţ, acum am ajuns aici. Nu ştiu dacă ştiţi…

Plouă… lumea nu se prea tunde.

Nu mi-am dat seama…

Păi, şi eu am zis. Oi avea timp liber de tuns, dar plouă cu găleata. Să mă mai tund? Are rost? Mi-e frig după aia.

Poate, eh, e dimineaţă. Lumea se tunde după două-trei-patru. Acum e devreme.

E vreme de făcut copii!

E, pentru cine nu-i are… ziceţi că e timp de numărat bani, mai bine.

De fapt, m-am băgat în vorbă cu frizeriţa pentru a o ruga să dezinfecteze aparatul de tuns şi foarfeca.