Aţi mai fost la noi?
Da, o dată. Nu m-aţi tuns chiar dumneavoastră?
Nu ştiu. Stăteam pe scaunul de la uşă.
Nu cred. Şefa, poate. Că ne tot schimbăm.
Aşa.
Sîntem trei. Ieri a născut una dintre noi şi azi sînt singură.
O, ce este?
Fată!
Bineee! Să-i trăiască!
Mulţumesc! Toate avem copii!
Înseamnă că se cîştigă bine ca frizeriţă.
Ce să spun…
Vă simţiţi în siguranţă în lumea asta, dacă faceţi copii…
Poate.
Adică nu-i aşa, cînd te hotărăşti să faci copii?
Uitaţi, noi avem bărbaţi!
A, da!
Au şi ei contribuţia lor. Nu e una care să nu aibă puleandru acasă.
Dar cred că şi faptul că aveţi o slujbă vă face copilul.
Vedeţi, nu prea se cîştigă, dar e sigur, dacă nu faci prostii. Noi între noi ne cunoaştem de mult. Centrul de frizerie e de ceva timp. Era pe colţ, acum am ajuns aici. Nu ştiu dacă ştiţi…
Plouă… lumea nu se prea tunde.
Nu mi-am dat seama…
Păi, şi eu am zis. Oi avea timp liber de tuns, dar plouă cu găleata. Să mă mai tund? Are rost? Mi-e frig după aia.
Poate, eh, e dimineaţă. Lumea se tunde după două-trei-patru. Acum e devreme.
E vreme de făcut copii!
E, pentru cine nu-i are… ziceţi că e timp de numărat bani, mai bine.
De fapt, m-am băgat în vorbă cu frizeriţa pentru a o ruga să dezinfecteze aparatul de tuns şi foarfeca.