Arhitectura mișcării în karate tradițional

27 septembrie 2023   Societate

În perioada 25 august – 1 septembrie 2023 a avut loc, pe plaja stațiunii Olimp, Stagiul Național de vară al Federației Române de Karate Tradițional. La acest eveniment a fost invitat Sensei Vladimir Jorga 10 Dan, profesor-doctor în medicină sportivă la Facultatea de Medicină din Belgrad, alături de președintele FRKT Sensei Nicolae Mărăndici 8 Dan, Sensei Ilie Dobre 7 Dan, Sensei Cornel Mușat 7 Dan, Sensei Nicolae Dumitrescu 7 Dan, Sensei Constantin Adăscăliței 6 Dan, Sensei Mircea Popa 6 Dan, Sensei Oliwer Dobre 5 Dan, precum și de alți proeminenți conducători de cluburi de karate tradițional din România.

Încă de la primul antrenament, am fost impresionat de calitatea educației pe care Sensei Ilie Dobre o furniza cursanților, completînd informațiile legate de postúri și mișcări cu cele legate de spiritualitatea care stă la baza acestora. Au fost enunțate principii perene ca disciplina și instrucția, ca bază pentru terapia prin mișcare. Complexitatea succesiunilor de mișcări care alcătuiesc o Kata a fost explicată de Sensei pe înțelesul tuturor. Astfel, orice succesiune de mișcări ale unui karateka include mișcări care vizează acumularea de energie, eliberarea acesteia, relaxarea, captarea energiei oponentului, într-o înlănțuire logică și adaptată circumstanțelor. Am făcut cunoștință cu Sensei Ilie Dobre și, aflînd că sînt arhitect, mi-a spus că atît karate, cît și arhitectura lucrează cu aceleași principii. Această afirmație, făcută cu toată naturalețea, m-a intrigat și am vrut să aflu mai multe. Așa a luat naștere ideea interviului de mai jos, acordat cu amabilitate de Sensei.

L.N.: Sensei, arhitectura lucrează cu principii imuabile, enunțate de Vitruvius: frumusețea, utilitatea, durabilitatea. Puteți enunța pentru cititorii revistei Dilema veche cîteva dintre principiile cu care lucrați? Sînt acestea imuabile, aidoma principiilor arhitecturii? 

I.D.: Un principiu străvechi spune că orice facem nu trebuie să dăuneze sănătății. De aceea, toți maeștrii karate au căutat tehnici și procedee care conduc la cunoașterea propriului corp și, pornind de la această cunoaștere, se construiesc mișcările. Voi ilustra un alt principiu fundamental din karate printr-un exemplu: în Japonia, copiii sînt învățați de mici să planteze un copăcel, apoi să încerce să sară peste el, zilnic. În timp, copăcelul crește, iar copilul, crescînd la rîndul lui, reușește să sară peste o ștachetă aflată din ce în ce mai sus. Învățătura este că educația, ca să ducă la performanță, trebuie practicată zilnic, cu autodisciplină și curaj, prin instrucție temeinică, dar și cu zîmbetul pe buze, în armonie cu natura. Am sintetizat acest principiu într-un poem, din care vă recit o strofă: „Sînt praful de pe tălpi umblate / Atunci cînd plouă sînt nămol / Sînt stîncă și nisip și poate / Sînt vîntul ce rămîne-n urma lor”. Aceste principii sînt străvechi și neschimbătoare.

L.N.: Arhitectura transformă materia amorfă în materiale de construcție. Să ne gîndim la beton, bunăoară, care are nevoie de ciment, nisip, pietriș și apă. Printr-o anume combinare obținem un material solid, indispensabil fundațiilor. Din nisip, prin topire, se produce sticla. Din lut, prin ardere, se obține ceramica. Operează karate astfel de transformări?

I.D.: Mă bucur că întrebați acest lucru. Într-adevăr, karate schimbă individualitatea practicantului prin transformarea emoțiilor negative în atitudini pozitive care, coroborate, formează personalitatea unui karateka. Frica, acea emoție paralizantă, se transformă în curaj. Îndoiala este înlocuită, prin practică, cu credință în ceea ce faci. Indecizia devine determinare. Vigilența vine în locul neatenției, ducînd la zanshin, adică la concentrare. Astfel, simțurile practicantului se trezesc, generează reacție, iar aceasta ia forma tehnicilor. Percepția realității, a clipei prezente, trăirea momentului cu intensitate este un deziderat pe care încercăm să-l obținem prin antrenarea minții și trupului.

L.N.: Arhitectura are nevoie de structură, privită ca suma relațiilor dintre elementele ce o compun. Structura unei clădiri este responsabilă de rezistența ei, atît la solicitările statice, cum este gravitația, cît și la cele dinamice, cum sînt vîntul și seismele. O structură eficientă este cea care este și rigidă și suplă, elastică, în același timp. Există structură în mișcările specifice karate-ului?

I.D.: Da. La fel ca o clădire, mișcările în karate au nevoie de echilibru permanent, în forme dinamice. Piramida este statică, dar sfera este dinamică, ea reprezintă esența mișcării. În karate, viteza duce la putere, ca sumă a energiei canalizate de la toate nivelurile. Cînd mîna lovește, nu lovește doar pumnul, împins de antebraț. Mișcarea pornește din vîrful piciorului, este amplificată în zona bazinului, beneficiază de rotația torsului, pentru a genera explozia și vibrația din braț. Relația dintre aceste elemente ce compun mișcarea pentru a genera forță reprezintă structura dinamică pe care se întemeiază aceasta. Aidoma unei clădiri care nu se opune vîntului, ci îl deviază sau reușește să fructifice energia lui cinetică, mișcările unui luptător deviază energia oponentului sau chiar o convertesc în energie proprie.

L.N.: În arhitectură, ca și în alte discipline, există o dihotomie între tradiție și inovație. Există inovație în karate tradițional? Altfel spus, reușește karate-ul să creeze un cadru pentru inovație în sînul tradiției?

I.D.: Spuneam mai devreme că principiile după care ne ghidăm sînt eterne. Cu toate acestea, perspectiva asupra lor se schimbă, odată cu integrarea lor în spiritualitatea fiecărui practicant. Fiecare individ fiind unic, el va găsi aplicarea principiilor care îi face lui bine, care duce la echilibru și armonie, care îl umple de energie și care îl ajută să-și depășească limitările. Altfel spus, găsim permanent metode noi de a aplica principiile, schimbînd perspectiva asupra lor, iar metodele se descoperă căutînd, exersînd. Și în arhitectură se caută mereu actualizarea principiilor. Frumosul modern diferă, adesea, de frumosul din vechime. Să ne gîndim, bunăoară, la Turnul Eiffel! 

L.N.: La finalul interviului, vă rog să adresați un îndemn cititorilor revistei Dilema veche.

I.D.: I-aș îndemna să caute mereu, în ceea ce fac, țelul profund care le călăuzește viața, pentru a dărui ceva bun celorlalți. Un singur zîmbet poate cuceri lumea! Oss!

16-19.09.2023, Bîlea, București

Mai multe