Apa

Am ajuns să fim doar apă minerală. Adică, de fapt, ce consumăm? Dar asta nu este o pervertire? O nenorocită uitare a naturii reale? Că avem o natură reală, acum, şi una artificială. Cea reală este apa din rîu care cică ajunge la chiuvetă, dar pe care n-o bem. Cea artificială este apa tratată ca să fie minerală şi pe care, îmbuteliată, o găsim risipită în organismul nostru. Fie cu vin, fie fără vin. Cu cît plătim mai tare apa de la chiuvetă, cu atît consumăm de-aia îmbuteliată. Cum se face că nu sîntem în stare să creăm o apă de încredere? Adică, să ne simplificăm viaţa.

Să vorbesc de canci comuniune de comunitate. Să vorbesc. Dar puţin. Să vorbesc de tîrguială. Noi cumpărăm ceea ce ar trebui să fie elementar. Apa! Păi, dacă noi nu luptăm nici măcar pentru viaţa din care sîntem alcătuiţi – apa –, pentru ce luptăm? Luptăm să cumpărăm. Da, cărăm ca măgarii baxuri, butelii, cărăm la doi litri, la cinci, la zece. Să ne ajungă. Păi, nu ajunge apa la etaj singură? De ce n-o putem face pe-aia mai bună? Dăm bani şi pe produs, şi pe chiuvetă. Nu sîntem întregi în schisma noastră. Vreau apă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apăapă, apă la chiuvetă bună de băut.