Angela, ţi-e frică de fantome?
În 18.09.2016, strada a intrat pe ușa din față în Landtag (Parlamentul local). Die Alternative für Deutschland (AfD) cîștigă 14,2% și-și continuă marșul asupra Berlinului. Alegerile parlamentare federale vor avea loc în toamna lui 2017. Doar trei landuri federale din 16 mai sînt conduse de coaliția Angelei Merkel.
„Dit is Berlin“
Ăsta-i Berlinul (dialect). Participarea la vot: 66,9%, mai mare ca în 2011. Linke (Stînga) depășește verzii. FDP-ul revine în Parlament, pirații ies. Uniunea Creștin-Democrată (CDU), partidul doamnei Merkel, cu 17,6%, a obţinut cel mai slab rezultat la Berlin, cu 5,7% mai puţin decît avusese. Frank Henkel, cap de listă CDU la Berlin, a fost fluierat public și a auzit vocea străzii: „Merkel muss weg! Hau ab.“ (Merkel trebuie să plece. Cară-te.) Social-democrații (SPD) cîștigă alegerile cu 21,6%, față de 28,3% cît obţinuseră în 2011. Un blam istoric. Coaliția stînga/dreapta pierde majoritatea. Primarul social-democrat Michael Müller ar putea rămîne în Das Rote Haus (Casa Roșie), Primăria berlineză, doar dacă va fi susținut de trei partide. Probabil o coaliție cu Linke și Die Grünen (partidul verzilor). Numele Primăriei se datorează doar culorii fațadei din cărămizi de zgură.
Die Berliner Schnauze
„Botul berlinez“ (trad. rom.) se referă la dialectul locuitorilor capitalei germane, uneori usturător, alteori ironic. Un melanj franțuzit. Un fel de a vorbi congruent unui fel de viață de care berlinezii sînt mîndri. În vremurile în care popularitatea AfD crește și cea a parlamentelor landurilor germane – unde Alternativa ajunge să fie reprezentată – scade, un afiș electoral vorbește de la sine: „Berlin braucht Schnauze“ (Berlinul are nevoie să-i fie auzită vocea). E un apel al AfD pentru mai multă democrație. Același partid a împărțit și tricouri cu mesajul univoc AfD, adică „Angela fürchte Dich“ (Angela, fie-ți frică).
Ramona Pop
Și-a păstrat și cetățenia română. E timișoreancă, din mamă șvăboică. Are 38 de ani, emigrată din 1988. La 23 de ani a fost aleasă în Parlamentul local. Cap de listă la alegerile din septembrie, cîștigă un mandat direct în sectorul Berlin Mitte cu 29,9%. Are experiență politică, e charismatică. „M-am născut în România, știu cum e să crești într-o dictatură. Libertatea trebuie mereu recîștigată“, crede singura româncă ajunsă în prim-planul politicii berlineze. Verzii Ramonei Pop, cu 15,2%, ar putea înclina decisiv balanța în favoarea unui primar social-democrat.
„Mane, tekel, fares“
Frau Merkel a înțeles de mult. Precum Nabucodonosor? „Nö, danke“ (nu, mulțumesc), i-au răspuns acum și berlinezii. De acolo de unde JFK rostea în 1963 „Ich bin ein Berliner“, AfD-ul îi transmite doamnei cancelar, partidelor tradiționale, din nou: „Mane, tekel, fares“ (numărat, cîntărit, împărţit), profeția din cartea Profetului Daniel. E un avertisment!
Ștafeta trece la AfD
Statul a pierdut cumva credibilitatea deținerii monopolului puterii? Frica, invidia și ura domină societatea. Liberalismul și democrația joacă feste electoratului nemulțumit de establishment cu care pînă și verzii, nu doar stînga tradițională (SPD) și conservatorii, au ajuns să se confunde. Vocea lor, în lipsa autenticității, nu se mai aude. Ștafeta e preluată de AfD și de marginea eșichierului (Linke).
Marc Jongen şi-a făcut doctoratul cu Peter Sloterdijk, a fost apoi asistentul acestuia la Hochschule für Gestaltung din Karlsruhe şi a devenit un fel de ideolog al AfD-ului. Sloterdijk are însă o atitudine critică atît față de „funcționarul AfD“ Jongen, cît şi faţă de Frau Merkel & Willkommenskultur (cultura de bun venit), vorbind în acest context despre inexistența unei „obligații morale a autodistrugerii“. „A fi un veritabil liberal înseamnă a fi conservator, ocazional chiar reacționar“, scrie Jongen în propriul său Manifest, publicat în 2014 sub titlul Basmul despre AfD ca fantomă. Prima frază sună cam așa: „o fantomă bîntuie Germania, fantoma AfD-ului…“ Jongen se vrea vizionar, e chiar optimist dacă ne gîndim la Manifestul partidului comunist.
Și mai Noua dreaptă
AfD-ul e o mișcare critică la adresa globalizării, eurosceptică, şi va ajunge, treptat, să fie un soi de partid protector al națiunii. Fondat în 2013 la Berlin, un an mai tîrziu a intrat în Parlamentul European. E condus astăzi de Frauke Petry, născută în 1975 la Dresda, mamă a patru copii. Reprezintă, uneori radical, conservatorismul naționalist și populismul agresiv de dreapta. Pescuiește în ape tulburi, cîștigă electorat atît în Est, cît și în Vest. E reprezentat în zece din cele 16 parlamente de land. Conform Wikipedia, are aproximativ 20.000 de membri (doar 16% femei), cu o vîrstă medie de 47 de ani. Fenomenul AfD arată vulnerabilitatea societății germane în fața dinamicii populiste. Resentimentele de tot felul, precaritatea socială, nemulțumirile profunde față de corupție și scepticismul multora în fața UE, senzația inutilității votului la concurență cu globalizarea deciziei politice – acestea sînt coordonatele „pieţei“ AfD-ului. Cetățeanul de rînd arată la urne cartonașul roșu establishment-ului.
AfD-ul nu se preocupă doar de acoperămîntul feței femeilor musulmane în instituțiile de învățămînt. Cere, de asemenea, oprirea politicii „nesocotite“ a azilului şi interzicerea dublei cetăţenii. Presa berlineză a relatat cum că Ramona Pop, simțind miza, pe vremea cînd migranții așteptau la Budapesta să ia trenul spre Germania, s-a și gîndit să treacă pe la Ambasada României din Berlin pentru a-și reînnoi pașaportul. AfD, spre deosebire de partidul verzilor, se opune vehement acceptării unor noi solicitanți de azil. „Toleranță zero“, o găselniță nu tocmai nouă a partidului, prinde bine.
AfD și limba rusă
Pe terasa unei cafenele de pe promenada Unter den Linden, nu departe de elegantul hotel Adlon și de Ambasada Rusă, un bătrînel se holbează la un vehicul publicitar oprit la semafor. „Statul îi finanțează complet viața dealer-ului meu (!) marocan. Ceva nu-i deloc în regulă în Germania și de aceea votez Alternativa.“ Probabil că votează și el cu AfD-ul. Evident că din alte motive. Pînă și cuplurilor de același sex, AfD li se adresează cu un mesaj dedicat: „Partenerul meu și cu mine nu apreciem să facem cunoștință cu imigranții musulmani, pentru care iubirea noastră e un păcat de moarte.“ Ce simte oare la vederea acestui afiș charismaticul Klaus Wowereit, timp de 13 ani primar al Berlinului, care aducea în 2001 SPD-ul, după 30 de ani, la conducerea capitalei?!
Campania electorală a fost și bilingvă. La Berlin s-a votat în aceeași zi cu alegerile pentru Duma de stat. Iar tocmai AfD ul s-a gîndit să facă curte comunității ruse de la Berlin. De ce doar în rusă și nu și în arabă sau turcă, pentru mult mai mulți votanți?
Colonelul, cap de listă AfD
Georg Pazderski (n. 1951, din tată polonez) a fost 41 de ani în Bundeswehr, armata federală germană. În 2012 a părăsit-o cu gradul de colonel. A fost în corpul de consilieri ai generalului american David Petraeus, iar acum este cap de listă al AfD la alegerile din Berlin. Pazderski și-a criticat dur șefa, Frauke Petry, care a încercat să relanseze public termenul de völkisch (națiunea ca rasă). „Termenul e negativ, fiind asimilat rasismului“, a declarat el cotidianului Welt am Sonntag. Cu acest termen, pervertit de fascism, se identifică și membrii Mișcării Identitare, de extremă dreaptă, nu doar în Germania.
Beatrix von Storch, vicepreședinta AfD, este şi ea printre candidații pentru Berlin. Născută ducesă de Oldenburg, MEP din 2014, invitată la talk-show-ul Sandrei Maischberger de la televiziunea ARD, Storch a fost confruntată cu apelul cardinalului Woelki din Köln, care a afirmat că „cei ce sînt pentru turnul bisericii trebuie să spună da și minaretului“. A răspuns fără să clipească: „E un purtător de cuvînt al guvernului. Un funcționar de stat“. Zeflemea. Astfel se întîlnesc AfD-ul și mișcarea de stradă PEGIDA – o asociație înființată în 2014 la Dresda, care promovează naționalismul, islamofobia și rasismul. Ambele contestă sistemul înavuțit, al „clasei politice a politicienilor de profesie“.
AfD-iștii sînt „democrați, liberali și conservatori“, conform tezelor partidului din 2016, lansate pe 74 de pagini la Stuttgart. Autointitulată „partidul păcii sociale“, Alternativa dorește să înlocuiască modelul Hartz IV. Nu e însă clar cu ce anume. Destinatari ai Hartz IV se numesc cei care au dreptul la ajutor de șomaj. Vîrsta de pensionare ar trebui adaptată numărului copiilor și gradului de școlarizare al acestora, propune AfD, fără să explice foarte clar cum anume.
Nikolaikirche
Silueta celor două turnuri ale bisericii Nikolai din Berlin domină, de 800 de ani, orașul. În 1991, aici a fost găzduit primul Parlament al Berlinului reunificat. După 25 de ani, tot în Nikolaikirche, Norbert Lammert, președintele Bundestag-ului (Parlamentul federal), parcă soma istoria: „Parlamentelor, guvernelor și partidelor nu le este permis să devină nestatornice“.
Alex Todericiu este analist politic.