Aeroportul Otopeni – crimă cu premeditare

Sîmbătă iată-mă în Otopeni. Nu-i aşa, cartea de vizită a unei naţiuni. La ieşire te aşteaptă guşaţii, matahale de taximetrişti cu preţuri ucigaşe. Sticla de apă plată este 7 lei, în condiţiile în care mai mult de 2 lei nu-i la orice butic. Euro are un preţ de plîngi, la furat. Parcarea maşinii pe oră este 6 lei, faţă de un leu şi jumătate în oraş. Poliţia, bodiguarzii nu văd, nu e treaba lor. În această indiferenţă ipocrită, o japoneză a fost ucisă. Crima aceasta, orice mi s-ar spune, a fost cu premeditare. Crimă potrivită de ani de zile, învelită în nesimţire la niveluri înalte, spre a face legi strîmbe.

Detaliile trădează şacalii la pîndă după sînge nevinovat. În orice aeroport al lumii poţi avea încredere în taxiuri, în România, la Otopeni – nu! Nimeni şi nimic nu avertizează jaful. Conspiraţia vinovată a aeroportului. Mai mult, acum low costuri şi costuri exagerate pentru servicii s-au unit. Cozi demenţiale se adună la îmbarcare. Nici o problemă, cozile de ore să-ţi predai bagajul sînt datorate lipsei de ghişee. Or fi avioane zeci-sute, dar dacă nu-s destule ghişee de preluat bagajele, destule ghişee de verificat actele, degeaba. Otopeniul cel cenuşiu. Nu mai vorbesc de scosul maşinii din parcare. Automatele, făcute de UTI, nu-ţi dau rest. Unde s-a pomenit aşa ceva? Mă întreb dacă patronul Urdăreanu mănîncă somon din restul amărîţilor de la Otopeni, dacă-şi cumpără hîrtie igienică parfumată din restul aparatelor mereu defecte din Otopeni. România este o ţară stricată. Bine aţi venit în toiul ospitalităţii, cu ce vă servim, cu ce tip de furăciune?