Adolescenţi magici
În serialul Once Upon a Time, despre care scriam în numărul trecut, personajele îşi caută adevăratele identităţi. În principal, în două moduri – esenţial-umane, de cînd lumea şi pămîntul: iubirea şi puterea.
Iubirea înseamnă găsirea adevăratei perechi, a acelei true love cu care ni se împuie capul de cînd sîntem mici şi despre care citim în poveşti; puterea, într-o lume de basm, se manifestă, deseori, prin magie. Personajul Rumpelstiltskin (Robert Carlyle) este, pe lîngă Mama vitregă, cel ce are putere prin magie. Magia lui le face pe celelalte personaje să aibă nevoie de el, şi specialitatea lui e să încheie deal-uri pe muchie de cuţit: care să îi pună pe cei implicaţi în situaţii nefireşti, în care sînt obligaţi la concesii morale.
Una dintre temele unui alt serial, The Secret Circle (2011), este tot relaţia dintre magie şi putere. E un serial cu şi, probabil, pentru adolescenţi, departe de a fi o capodoperă. Îl găsesc interesant din perspectiva evoluţiei serialelor de acest tip, de la Beverly Hills, 90210 încoace.
Dacă în Beverly Hills grupul de adolescenţi era surprins pur şi simplu în viaţa lor de toate zilele, la şcoală şi acasă, cu probleme amoroase şi de carieră, pe un ton pînă la urmă moralizator (fiecare episod trata o anumită temă, care trebuia „rezolvată“ pînă la sfîrşitul episodului), în The Secret Circle toate trec prin sita magiei. Pînă la urmă, sînt aceleaşi probleme adolescentine, legate de amoruri şi formare, relaţii cu părinţii etc.: dar fundalul suprarealist, à la Harry Potter şi Saga amurg, pe care sînt prezentate, speră să le asigure o altă aură, să le facă mai… puternice şi mai puţin banale.
Adolescenţii din The Secret Circle trebuie să fie mai cu băgare de seamă decît alţii asemenea lor, în felul cum îşi gestionează responsabilităţile, pentru că sînt supereroi: sînt vrăjitori, înzestraţi cu puteri magice. Tocmai de aceea, orice gest al lor poate fi nu doar supărător pentru alţii, ci chiar fatal. În stilul unui alt serial oarecum asemănător, Buffy, spaima vampirilor, adolescenţii sînt obligaţi să dovedească o maturitate – cel puţin în anumite privinţe – peste vîrsta lor.
În The Secret Circle, lucrul acesta e subliniat prin inflexiuni ale vocilor eroilor sau prin atitudini – să le zicem – de conştientizare. Eroina serialului, Cassie Blake, interpretată de Britt Robertson, de pildă, adoptă atît o voce, cît şi o privire specială atunci cînd îşi ia misiunea în serios: din păcate, în loc să fie convingătoare, e, în atari momente, de-a dreptul comică…
De altfel, Cassie Blake e blonda tipică în rol principal: cu trăsături regulate, care nu spun mare lucru, şi o mină ce trece uşor de la sensibilă şi implicată la transfigurată şi ameninţată de atingerea răului.
Rău care, în cazul lui Cassie, vine şi din ea însăşi (desigur, şi acest lucru e facil interpretabil, fără adaosul de magie): ea se descoperă descendenta unui periculos neam de vrăjitori care au practicat magia neagră.
Răul e transcenderea limitelor, excesiva gestionare a darurilor cu care eşti înzestrat. Hybris-ul din tragediile antice, simplificat. Rău care poate veni şi din orgoliile, ambiţiile sau slăbiciunile tale, precum şi din ceilalţi, din fanatismele lor.
Rău care, în The Secret Circle, nu-i ocoleşte nici pe părinţii sau bunicii adolescenţilor, atunci cînd e vorba de putere şi manipulare cu ajutorul ei. De altfel, în toate filmele şi serialele cu adolescenţi, în special în cele fantasy sau horror, părinţii acestora sînt o specie care mă intrigă: niciodată nu-i înţeleg pe copiii lor, nu sînt acolo cînd aceştia au nevoie de ei.
În The Secret Circle, părinţii sînt şi ei vrăjitori. De multe ori mai iresponsabili chiar decît copiii lor, mai puţin conştienţi de consecinţele acţiunilor lor, uneori de-a dreptul criminale. Mai curînd nişte exemple de „aşa nu“, decît de „aşa da“.
Iar copiii, din noile şi fantasticele seriale pentru adolescenţi, se uită la noi, spectatorii, cu ochi mari şi zice-se plini de semnificaţii, schimbă soarta lumii şi atunci cînd fac amor, împlinesc destine sau blesteme. Pe scurt, cam aceeaşi Mărie cu o altă pălărie, una mai sclipitoare, de magician…