A treia zi de luni din an

Sînt cîteva subiecte care se repetă în presă în preajma sărbătorilor de iarnă. Asta pentru că perioada este, de regulă, una mai calmă, mai săracă în evenimente (deși dacă ne uităm la scena internațională de acum nu prea mai știm ce să credem), dar și dat fiind că, pentru a putea avea niște zile libere, ziariștii trebuie să pregătească destule materiale în avans. Idei de cadouri pentru toate vîrstele, programul marilor centre comerciale, ofertele de ultim moment de la pensiunile montane sau de la mare, începutul aglomerației din gări și de pe șosele – cam asta vedem și auzim, iar luna ianuarie, pe lîngă cîteva sărbători religioase, vine inevitabil cu Blue Monday, anunțarea celei mai deprimante zile din an, în cea de‑a treia săptămînă, luni.

Conceptul „lunea cea mai tristă“ are mai puțin de două decenii. Se pare că inițial a apărut într‑o campanie a unei firme de turism, cu scopul de a motiva oamenii să‑și învingă sedentarismul și să facă lucruri pentru sine, cum ar fi să rezerve o călătorie pentru vară, taman după ce prima leafă a anului le‑a intrat în cont – o perioadă în care, date fiind întoarcerea la muncă după sărbători, subțierea considerabilă a bugetului din pricina cadourilor, combinată fatal cu facturile crescute la utilități, eșecul rezoluțiilor de an nou, vremea mohorîtă și zilele scurte pot duce oricum la un soi de apatie, dacă nu chiar la așa‑numita „depresie sezonieră“. Prin urmare, Blue Monday a fost rezultatul unei campanii de PR: psihologul britanic Cliff Arnall a fost cooptat pentru stabilirea unei așa‑zise formule de calcul care, ținînd cont de niște variabile cum sînt condițiile meteorologice, timpul scurs de la Crăciun și de la Anul Nou, salariul și datoriile fiecăruia, motivația și necesitatea de a acționa, a dus, pare‑se, la o valoare minimă a energiei și maximă a deprimării taman în această zi de luni lucrătoare.

Comunitatea academică a respins repetat calculul lui Arnall, considerînd că nu are, de fapt, nici o bază științifică credibilă și că o stare de tristețe este normală la finalul atmosferei festive a sărbătorilor, patologizarea și denumirea ei nefiind benefice pentru nimeni. Unele asociații care se ocupă cu protejarea sănătății mintale și cu destigmatizarea bolilor psihice au reacționat și ele, arătînd cum depresia nu ține cont de sezon sau de ziua săptămînii, ci de circumstanțele vieții fiecăruia, iar catalogarea unei astfel de zile este o piedică în calea comunicării oneste a problemelor reale, un fel de poleială comercială. Ziariști (printre care și Ben Goldacre de la The Guardian) au arătat că acest concept este o invenție, pentru creditarea căreia, printr‑o campanie de promovare, li s‑au oferit bani oamenilor de știință sau unor asociații pentru a accepta ca numele lor să apară în acest pretins studiu. 

Ca răspuns la această noțiune contrafăcută a apărut Brew Monday, o inițiativă a unei vechi organizații de caritate britanice, The Samaritans, care găzduiește, în aceeași zi de luni, întîlniri la o ceașcă de ceai sau de cafea, reale sau virtuale, cu scopul de a apropia oamenii, de a crea legături și de a strînge bani pentru a susține demersurile asociației, concentrate în special pe asistență non‑stop acordată persoanelor care trec prin momente dificile sau care se confruntă cu depresie și gînduri suicidare. 

Pentru mine, ianuarie a fost mereu cea mai calmă lună dintre toate. Nu mai trebuie să predau materiale în avans, să pregătesc călătorii de‑a lungul țării, să‑mi eșalonez cheltuielile sau să‑mi gîndesc vreo vacanță prea curînd. Natura încă nu se „trezește la viață“, mai e pînă la sărbătoarea care umple orașul de inimioare și la „zilele femeii“, nenumărate. Vara, mai puțin îngăduitoare cu conceptele de fashion și siluetă, e încă departe. Chiar dacă timid, zilele se lungesc totuși, iar asta se simte mai ales după‑amiaza, în jurul orei 4 și jumătate. E un timp în care aproape că nu „trebuie“ să faci ceva special. Cît despre ziua de luni care se apropie și se pretinde a fi cea mai „albastră“ din an, o puteți transforma într‑una a reconectării și scrie un mesaj cuiva, de la care să nu așteptați neapărat un răspuns. 2024 va aduce pentru noi toți, optimist vorbind, zile mult mai grele.