A fost odată... - în seriale

30 mai 2012   Societate

Am dat, aproape întîmplător, peste un serial care se numeşte Once Upon a Time. / Odată ca niciodată. Scris de Adam Horowitz şi Edward Kitsis, creatorii lui Lost.

Serialul mi-a mers la inimă din prima şi l-am văzut, pe tot – un sezon –, pe nerăsuflate (în asentimentul fetiţei unei prietene, care are 12 ani). De ce? Pentru că face aproape ce mi-am dorit dintotdeauna cu poveştile pe care le numim clasice: le răstălmăceşte, le încurcă între ele, le schimbă sensul şi personajele pe ici, pe colo. Nu la fel de ironic, îngroşat şi formalist precum basmele repovestite politic corect. Mai firesc, cumva: le mai umanizează şi actualizează.

Toată copilăria m-am mişcat printre poveştile astea şi mereu am sperat că se mai pot ajusta, că întîmplările de acolo nu sînt definitive – nici măcar cele ale personajelor negative. În fond, dacă s-ar fi putut în poveşti, de ce nu ar fi fost posibil şi în viaţa reală?

Personajul Mamei vitrege din Albă ca Zăpada e, cu siguranţă, unul care, cel puţin pe mine, m-a intrigat mereu: desigur că aceasta e rea, şi vrăjitoare etc. Dar are şi o nuanţă să zicem tragică: faptul că pierduse locul întîi, într-ale frumuseţii, după ce Albă ca Zăpada crescuse, e motorul tuturor acţiunilor ei vindicative. Tragică din perspectiva tocmai a unei slăbiciuni umane, invidia, care ajunge să-i coordoneze întreaga existenţă şi pe care nu o poate stăpîni...

Eroina negativă, tocmai prin micimea ei, mi-a inspirat mereu milă. În Once Upon a Time, tot ea este motorul acţiunii şi motivul pentru care eroii basmelor copilăriei ajung să trăiască în lumea de azi.

Mama vitregă (Lana Parilla) a conceput un blestem prin care toate personajele de poveste s-au mutat în vremea noastră şi trăiesc într-un orăşel pe lîngă Boston, Storybrooke. Motivul blestemului e acelaşi, evident: să-i împiedice pe Albă ca Zăpada şi Prince Charming să fie împreună. Mama vitregă e primăriţa oraşului, dar şi mama adoptivă a – surpriză! – fiului fiicei Albei ca Zăpada cu Prinţul.

Da. Ştiu, e încurcat şi un pic cam tras de păr, la prima vedere. De fapt, maternitatea e o... şansă care i se acordă Mamei vitrege în serial, spre deosebire de poveste. Aşa, are şi ea măcar o latură pozitivă. De altfel, şi setea ei de răzbunare e altfel explicată: nu doar prin vanitatea rănită, ci prin singura iubire reală – băiatul de la grajduri – pierdută – mama ei, tot o vrăjitoare, îl omoară pentru că vrea ca fiica ei să se căsătorească cu regele, tatăl lui Albă ca Zăpada. De ce e vinovată de toate astea Albă ca Zăpada? Pentru că i-a spus mamei Mamei vitrege de idila acesteia, s-a lăsat trasă de limbă fără să vrea, din bune intenţii…

Desigur, toate astea nu scuză intrigile şi răutăţile personajului: doar le mai relativizează puţin. De altfel, nici Albă ca Zăpada însăşi (Ginnifer Goodwin) nu e perfectă: e mult mai temperamentală, chiar violentă în anumite situaţii. Ştie foarte bine ce vrea, şi ştie să se lupte, inclusiv cu Prince Charming, cînd e cazul. Celebra scenă din filmul Disney, Snow White and the Seven Dwarfs, în care Albă ca Zăpada face curat alături de animalele pădurii şi cîntă „Whistle While You Work“ e reintrepretată în serial: eroina se luptă cu una din păsărelele idilice care o enervează, pe care apoi o trînteşte de nu se vede.

Personajele principale ale serialului sînt femei: pe lîngă Albă ca Zăpada şi Mama vitregă, triunghiul central e întregit de Emma Swan (Jennifer Morrison), o aventurieră care se dovedeşte a fi... fiica celei dintîi şi mama naturală a copilului celei de-a doua. De asemenea, ea este şi Salvatoarea locuitorilor oraşului: unica în stare să-i trezească din amorţeala cotidiană şi să-i reîntoarcă la identităţile lor de basm, simbolice şi mitologice, pierdute. Singura condiţie e una pe care o putem anticipa: şi anume, să creadă în poveşti.

Ca şi în Lost, povestea din Once Upon a Time se poate interpreta şi altfel, viceversa: sub fiecare identitate aparentă, banală, se ascunde una reală, a unui personaj de basm. Care are un destin bine-stabilit şi pe care îl aşteaptă o dragoste adevărată. Trebuie doar să fie cu simţurile ciulite...

Mai multe