A ajuns făsuiul cît porcul. 7-8 lei

Incredibilul s-a produs! Făsuiul luă locul cărnii pre limba noastră şi uite-l cum sare ca preţ. În piaţă era fasole şi la 5, şi la 6, şi la 7, şi la 8 lei. Dar mărunţişa aia ieftină, urîtă, plină de gunoaie, ce destin, ce cernere! Aşa că te repezi la cea de 7. Nici 8 nu dai, dă-o-n mă-sa, e doar fasole. Şi s-a dus şi leuşteanul, e doar pălit, ori frunză moartă. Oh, oh, leuştene, leuştene, te aştept spre primăvară, că ştiu că te-ntorci iară! Şi uite-aşa stai ca un d-ăla într-o căldare şi nu mai ai ce cumpăra din piaţă. E părăsirea pieţei, că n-are ţăranul ce pune.

Prospăturile se duseră. Rămîn în piaţă doar ăi speculanţi de conservate, ăi care n-au văzut natură niciodată, dar iau uscatele şi ţi le înfig în meclă. Negustori de toamnă tîrzie şi urîtă. Negustori de înmormîntări. De unde iei făsui, grîu, hrean, conservăraie. Acum sînt vedete colo în piaţă. Acum sar cu preţul. Acum, pînă-n Crăciun, cînd vine ţăranul cu verdele făcut în seră, cu vreun broccoli de străin, cu ananasul de la soacră. Lume îmbrăcată-n gri şi negru, ce umbreşte făsuiul alb, lume pusă pe profituri, lume de fund de piaţă, lume aşteptîndă şi otrăvită de aşteptare. De borş, de zeamă de varză, de mărar uscat. Of, lumea aia ce nu-i bună de piaţă, unde se circulă, se vine, se pleacă, nu se stagnează, nu se încremeneşte. Negustor de imortele de-ale gurii.