7000 de dolari a dat un american pe „cel mai scump taco din lume“

Omul nici nu a gustat chestia asta înainte de a o cumpăra. Era în staţiunea balneară Los Cabos și ce și-a spus? Hai să mănînc și eu homar, carne de vită Kobe, caviar Beluga, trufe albe şi negre, toate pe o tortilla de porumb, cu fulgi de aur de 24 de carate. Și așa a fost. Cred că la ora asta omul și-a mîncat deja taco-ul. Vă dați seama ce-ar însemna asta în Piața Reșița? Rac, vită de Băicoi, icre de crap, mînătărci, o lipie de 50 de bani și niște căpșune aruncate în scîrbă. Comparați asta cu homar, carne de vită Kobe, caviar Beluga, trufe albe şi negre, toate pe o tortilla de porumb, cu fulgi de aur de 24 de carate. Sărăcani mai sîntem! Ce talmeș-balmeș, ce amestecătură de două parale! Cine le amestecă așa? Nu, cine mănîncă așa ceva? Cred că, în fapt, lumea și-a pierdut gustul. Făcut de mame, bunici. Mîncatul la fast-food sau în oraș creează tentația de a sări peste bun-simț, peste tradiție. Cumperi, ți se dă, merge! Și, cum ai bani, îți poți permite orice. Amestecătura poate fi făcută din orice. Banul cumpără, stomahul n-are minte.