15 lei să-l vezi pe Vlad Ţepeş

Mănăstirea Snagov. Zi de duminică. Verdeaţă. Lac. Ţigănime pe drum. Să văd şi io minunea: mormîntul lui Vlad Ţepeş. Şi sar pîrleazu’ şi ajung la pod şi trec şi podu’. Şi ajung iar pe tărîmul fericirii: verdeaţă, linişte, apă de jur-împrejur. Plutea duhul lui Înger, nu al lui Vlad. Nici grătar „să-şi înalţe“ nasul, nici peşte să dea din coadă. În pragul uşii, un pui de călugăr. Tace. Tace. Tace. Se uită. Intru? Nu intru? Intru? Nu intru? Intru! Privesc chipul îngerilor, al lui Doamne-Doamne, uite-o şi pe Sfînta Maria. Uite, uite. „15 lei de persoană!“ – aud. Cum? „Taxa este de 15 lei!“ Am zis 5 lei. Nu 15. Un leu cincizeci? „Nu, 15 lei.“

Mi se pune pata. În biserică. N-aveam în buzunare decît 10 lei. Ce să fac? Să nu dau? Păi, eram cu copilu’, cum să-i fac eu una ca asta? Sînt la doi paşi de Ţepeş, cum să nu-i arăt copilului Ţepeşul? Scot banu’ cît am în buzunare şi dau. Atît am, atît dau, nu ne lăsaţi? Mormăie ceva şi nu se opune intrării. Aşa de scump să-l vezi pe Vlad? Şi-năuntru, nu e Vlad. E o lespede albă şi o inscripţie: „Vlad Ţepeş“. Nimic altceva. Lespedea e învechită. Vederea ei costă 15 lei. Jaf în biserica mare. Vă spun eu: nu-i mare lucru de văzut. Şi, culmea, cică Vlad Ţepeş nu-i acolo. E la Comana. Nici bătaia dintre istorici privind locul îngropăciunii nu merită atîţia bani.