Washington Irving, Tennessee Williams ȘI Indiana Jones intră într-un bar
În vara aceasta va fi lansat filmul Indiana Jones and the Dial of Destiny. George Lucas se jură că va fi ultimul al seriei. E de înțeles, Harrison Ford are deja optzeci de ani, iar încercarea de predare a ștafetei către Shia LaBeouf în The Kingdom of the Crystal Skull a eșuat. Eram puști cînd am văzut prima dată Raiders of the Lost Ark. Puține filme au avut un impact mai mare asupra culturii populare. Îmi amintesc că încă de atunci numele protagonistului mi s-a părut bizar. Era, în opinia mea, un nume feminin, în măsura în care un toponim poate avea gen (Barcelona ♀ și Paris ♂, bunăoară). Cum geografia mă pasiona de la o vîrstă fragedă — aveam la îndemînă o mulțime de atlase, albume și almanahuri de la tata —, nu-mi era străin federalismul american. Mi se părea limpede că aventurosul profesor de arheologie primise numele statului din Midwest. Ei bine, m-am înșelat.
Pe vestitul explorator îl chema Henry. Indiana este numele cîinelui său din copilărie și totodată numele cîinelui lui George Lucas. Respectivul prieten credincios a mai servit ca inspirație pentru un personaj celebru, Chewbacca, copilotul lui Han Solo — interpretat, desigur, tot de Harrison Ford. Există și un cross-over între universurile Indiana Jones și Star Wars. În romanul grafic Into the Great Unknown, Indy găsește rămășițele navei Millennium Falcon, prăbușite pe Pămînt, și scheletul lui Han Solo într-o pădure din Pacific Northwest bîntuită de un sasquatch care nu poate fi decît Chewbacca.
Pornind de la Indiana, statele americane mi s-au rostogolit în cap, fără o ordine anume, pînă am ajuns la Tennessee. Un bec s-a aprins, nu la gîndul la excelentul burbon, ci la legendarul dramaturg Tennessee Williams. Aproape instantaneu, mi-a apărut în minte un alt autor, Washington Irving. Acesta din urmă este singurul dintre cei trei cunoscut după numele de botez. Statul Washington încă nu exista. A fost întemeiat în 1889, la treizeci de ani de la moartea respectivului prozator și, la fel ca acesta, a primit numele președintelui George Washington. Interesant este faptul că însăși purtarea acestui nume a schimbat destinul scriitorului. Acesta l-a întîlnit pe George Washington și a dedicat ultimii patru ani din viața sa scrierii biografiei în cinci volume a celebrului om de stat. Sînt unii care cred că orașul texan Irving poartă numele scriitorului. Întorcîndu-ne spre Tennessee Williams, adică spre Thomas Lanier Williams III, aflăm că pseudonimul său este o poreclă pe care a primit-o în anii de studenție, din cauza accentului său sudic și a faptului că familia sa se trăgea din East Tennessee.
Acum urmează partea dificilă, stabilirea unei conexiuni între cei trei. Nu există legături propriu-zise între aceștia, dar dacă le cauți cu înverșunare tot găsești ceva. Pe acest procedeu se bazează toate pseudoștiințele. Țineți-vă bine, începem. Arborele genealogic al familiei Williams îl are la bază pe Jeronimo Bassano, un muzician al Republicii Venețiene. Irving vizitează și el Veneția cîndva între 1804 și 1806, cu ceva mai mult de un secol înaintea lui Indiana Jones, care ajunge întîia dată aici trimis într-o misiune secretă la finele Primului Război Mondial, urmînd ca apoi să plece, dintre toate locurile, în Transilvania (într-un orășel inspirat de Bistrița, făcută celebră cu vreo douăzeci de ani în urmă de Bram Stoker — vezi The Young Indiana Jones Chronicles). Și în viața sa întîlnim un muzician, pe nimeni altul decît Puccini, cu care încă tînăra mamă a lui Henry are o scurtă idilă. Din The Last Crusade aflăm că, pe linie paternă, originile lui Jones sînt scoțiene, la fel ca ale lui Irving, însă printre personalitățile istorice reale care stau la baza eroului fictiv Indiana Jones se numără egiptologul italian Giovanni Battista Belzoni, dar și mai celebrul T.E. Lawrence, pe care copilul Indy îl întîlnește fortuit în Egipt, așa cum, mai tîrziu, în Protectoratul Africii Răsăritene, îl cunoaște și pe Teddy Roosevelt, cu care se pare că Tennessee Williams se înrudea.
Totodată, un alt Lawrence, D.H. Lawrence l-a influențat pe Williams, atît în plan literar, cît și în îmbrățișarea propriei sexualități. Vezi aici și reverendul T. Lawrence din Noaptea iguanei. Dramaturgul american s-a exprimat adeseori împotriva fascismului, pe cînd exploratorul creat de Lucas s-a luptat, la propriu, cu naziștii. Indiana Jones suferea de ofiofobie, așa că nu putem să nu amintim Șerpii din Astoria lui Irving. În același timp, în The Temple of Doom, arheologul are de înfruntat crocodili, ceea ce ne duce cu gîndul la faptul că în ultimii săi ani Tennessee Williams făcea referire la propria persoană ca la Bătrînul Crocodil.
Este cunoscută afecțiunea pe care Mary Shelley i-a purtat-o lui Washington Irving, iar de aici mergem spre creatura lui Frankenstein și de acolo spre homunculusul pe care Indiana Jones îl întîlnește în The Emperor's Tomb. De asemenea, tînărul Indiana Jones recită din Percy Shelley, care a murit într-un naufragiu în apropiere de La Spezia (ecco, revenim la Italia). Una dintre soțiile lui Jones se numea Marion Ravenwood, ceea ce ne duce cu gîndul la serialul Ravenswood, a cărui acțiune se desfășoară într-un orășel fictiv din Pennsylvania, care are graniță cu Ohio, la fel ca statul Indiana. Tot discutînd despre state, poate ar fi bine să menționăm faptul că o parte din familia Lanier provine din Virginia, la fel ca mama lui Jones, așa că putem s-o adăugăm discuției și pe Virginia Woolf.
Sînt miriade de asocieri de făcut, mai mult sau mai puțin forțate. Exercițiul este relevant pentru înțelegerea modului în care sînt create și ajung să circule istoriile false, senzaționaliste, conținînd „dezvăluiri incredibile”. Clickbait-urile tentante care încep cu „N-o să-ți vină să crezi...”. Sofisme și apofenie. Dacă tot am ajuns aici, mărturisesc că mi se pare și mai captivantă închipuirea unei discuții între cei trei protagoniști ai articolului de față: autorul Legendei călărețului fără cap și al lui Rip van Winkle, și primul best-selling author american, cel care ne-a dat Menajeria de sticlă, Un tramvai numit dorință și Pisica pe acoperișul fierbinte, și cel care a descoperit Chivotul Legămîntului și Sfînta Lance. Din epoci și din lumi diferite, ce și-ar spune după cîteva pahare?
Washington Irving, Tennessee Williams și Indiana Jones intră într-un bar. Primul, în frac, își comandă un jenever, al doilea, într-un costum de vară bej, un dry martini, iar al treilea, în cămașă safari și geacă de piele, un burbon. Irving pare stingher, de parcă doar ce s-a trezit după un somn de douăzeci de ani, Williams îi face ochi dulci lui Jones, care și-a lăsat pe tejghea biciul și fedora și acum își analizează paharul de parcă ar fi Sfîntul Graal. Ca să-i atragă atenția, scoate din buzunar un unicorn din sticlă. Indy îl cercetează, apoi ridică clapeta borsetei sale și scoate la iveală un craniu de cristal. Irving întinde un deget tremurător spre hîrca translucidă și spune: ...
George Cornilă este prozator, publicist și traducător. Cel mai recent volum al său, Hasdeu.Duhuri, a apărut anul acesta în cadrul colecției „Biografii romanțate“ a Editurii Polirom.