Susțin „întîlnirea cu americanii” – interviu cu regizorul Cristian MUNGIU –
American Independent Film Festival este unicul eveniment de la noi dedicat filmului cult american contemporan, care susține totodată cauze umanitare și sociale. Evenimentul e precedat de un concurs de scenarii (Write a Screenplay for...), aflat la a 5-a ediție, și are o componentă puternic formativă, beneficiind și de prezența unor personalități ca Steven Spielberg sau Sebastian Stan care au vorbit pentru publicul cinefil bucureștean. Coincidență sau nu, pe 26 aprilie filmul R.M.N. al lui Cristian Mungiu se lansează în SUA și în Canada. Am avut șansa unei întîlniri cu regizorul Cristian Mungiu care a povestit pentru Dilema veche despre programul Festivalului de film american pe care îl organizează la București și Cluj împreună cu echipa Cinemascop, dar și despre viitoarea proiecție caritabilă a filmului său în America, unde îl va avea ca partener de discuție pe actorul Ethan Hawke.
Les Films de Cannes à Bucarest (LFDC) a avut o primă ediție acum 13 ani și coincide, am citit, cu sugestia lui Thierry Frémaux exprimată la o întîlnire în Buenos Aires... Cum a apărut American Independent Film Festival (AIFF) la București?
AIFF a apărut în urma constatării că publicul din România este cucerit de filmele americane, identifică preponderent cinema-ul cu filmele americane – pentru că în România nu a existat nici o politică culturală care să contrabalanseze această promovare a SUA și a valorilor americane prin film. Și atunci ne-am gîndit că un prim pas ar fi să nuanțăm un pic – și să arătăm publicului de la noi că există și filme americane narative, cu un fond de idei în spate, subtile, complexe și cu mai puține stereotipuri, și că cinema-ul american nu înseamnă doar blockbustere. Totodată, căutam o modalitate de a conștientiza publicul de anumite cauze umanitare și sociale în cel mai nedidactic mod posibil, și atunci ne-am gîndit că un eveniment la care luîndu-ți bilet la un film deja susții o cauză socială e cea mai potrivită cale – căci toate încasările din bilete la AIFF se donează întotdeauna. Totodată, ne străduim să consolidăm American Independent Film Festival ca un eveniment care să includă, pe de o parte, o componentă formativă, de training, și alta de lifestyle, de experiență socială mai amplă decît doar vizionarea unui film, iar în sensul ăsta prezența unor oameni de film cunoscuți precum Ethan Hawke sau Sebastian Stan a ajutat foarte mult. În esență însă, atît Les Films de Cannes à Bucarest, cît și American Independent Film Festival sînt încercări de a agrega o comunitate – de a crea legături sociale și schimburi de idei între oameni, pornind de la proiecții de filme care nu sînt doar entertainment.
Sînteți cunoscut în primul rînd ca regizor și scenarist, dar și ca organizator de evenimente culturale. În ce fel cea de-a doua postură vă ajută să intuiți mai bine așteptările publicului cinefil?
Nu știu dacă există un singur fel de public, sper că nu – căci altfel publicul din România strigă în gura mare ce vrea: entertainment, dar care pe română se traduce deocamdată mai degrabă prin caterincă, panaramă, mișto, glume fizice. Nu îl judec, constat – și sînt de acord că avem cu toții nevoie de entertainment, dar cred că se pot face comedii și filme de public și un strop mai sofisticate de atît și, pe de altă parte, cred cu tărie că cinema-ul trebuie să fie divers, să propună povești pentru categorii diferite de public, cu gusturi și educații diferite. Pregătim noi înșine niște proiecte mai orientate către public, printre care Amintiri din Epoca de Aur 3 – on the dark side of humor, dacă pot să mă exprim așa.
Festivalul Filmului Independent American e precedat în ultimii ani de un concurs de scenarii care s-a concentrat pe două genuri: comedie sau thriller. Cîți scenariști au aplicat și ce se va întîmpla cu „poveștile finaliste”?
Da, sîntem deja la a 5-a ediție din Write a Screenplay For... (WSF), iar evenimentul a crescut foarte mult și a devenit, încă de anul trecut, internațional. Pe scurt, WSF, organizat anul acesta de Asociația Cinemascop cu sprijinul PRO TV, e ceva între un workshop și un concurs de scenarii care însoțește AIFF și care permite oricărui scenarist profesionist sau amator să propună o poveste de film sau serial. Toate poveștile astea sînt citite, analizate, apoi au loc discuții cu scenariștii, se aleg cele mai bune dintre ele, care intră într-un program de dezvoltare susținut de oameni din industrie (scenariști, script doctor-i, trainer-i, show-runner-i, producători), iar în final cele mai bune proiecte din cele dezvoltate au șansa să intre efectiv în producție și să devină filme. E cea mai democratică și accesibilă cale de a intra în industrie, deschisă oricui. Spy/Master, al cărui prim episod va fi proiectat în prima zi a AIFF și care e primul serial românesc selecționat în secțiunea de serii a Berlinalei, e o producție HBO dezvoltată pe baza unui proiect descoperit prin WSF. Anul ăsta am primit peste 300 de aplicații (mai multe ca la CNC) din România, Ungaria, Grecia, Italia și pînă la Australia, Brazilia ori Algeria. Am discutat personal eu și Gabriela Iacob, Head of Scripted Content Development la PRO TV, care susține training-ul pe partea de serii cu peste douăzeci de scenariști, pe parcursul AIFF îi vom alege pe cei 6-8 care continuă, iar pînă în octombrie ei vor lucra la dezvoltarea scenariilor sub îndrumarea Gabrielei și a Mariettei von Hausswolff von Baumgarten – o reputată specialistă din Suedia. În octombrie, pe perioada LFDC se vor anunța proiectele cîștigătoare, care fac pasul spre intrarea în producție.
Nu mă pot gîndi la filme americane, fie ele independente sau nu, fără a avea în minte vedetele în jurul cărora admirația și comentariile noastre se construiesc. Au venit la festival, în 2017, John C. Reilly și Joaquin Phoenix, ca să dau doar două exemple. Cine vor fi invitații vedetă din acest an și în ce filme îi vom vedea?
Anul ăsta, AIFF începe în aprilie în București și Cluj, continuă cu proiecții prin țară și are un al doilea week-end în iunie, la Roaba de Cultură, sub forma unei experiențe mai complexe de lifestyle, incluzînd componente de food & concerts. În perioada aceea așteptăm și oaspeții în carne și oase – pentru zilele de proiecție din aprilie ne vom limita la întîlniri prin Zoom –, însă după cum a arătat masterclass-ul cu Steven Spielberg de anul trecut și ținînd cont că avem doi cîștigători de Oscar în program, și acestea pot fi foarte intense.
Cît de ușor sau de greu este să includeți în selecție un titlu premiat recent la Oscar cum este The Whale cu Brendan Fraser? E România o miză financiară pentru distribuitorii filmelor americane?
Nu, nu e o miză semnificativă căci e o piață mică și da, a devenit foarte greu astăzi să aduci genul ăsta de titluri căci există tot mai puține filme independente produse în afara studiourilor mari ori a platformelor de streaming. S-au făcut eforturi foarte mari ca publicul din România să poată vedea, în premieră, Women Talking (un Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat) și The Whale (Oscar pentru cel mai bun actor într-un rol principal), precum și A Thousand and One – cîștigător la Sundance – sau Beau is Afraid cu Joaquin Phoenix în rolul principal. De aceea și sper ca publicul să răspundă pe măsura eforturilor care se depun, pentru că se angajează enorm de multă energie pentru ca aceste filme să ajungă să fie văzute în România și efortul ăsta merită continuat atîta timp cît publicul le dorește.
Filmele realizate în afara sistemului hollywoodian ajung la tot mai mulți spectatori. Îmi vine în minte acum Aftersun regizat de scoțiana Charlotte Wells, care nu era deloc cunoscut publicului larg înainte de nominalizările de anul acesta la multiple festivaluri, la care s-a adăugat cea de la Oscar. Să fie doar o întîmplare fericită succesul acestui titlu?
Pentru orice titlu care ajunge vizibil internațional sînt foarte multe de care nu auzi, din păcate, niciodată. Eu sper ca publicul să descopere la AIFF filme precum I Like Movies sau Funny Pages, foarte personale și puternice, dar beneficiind de mai puțină vizibilitate deocamdată, căci vor intra în awards season abia la toamnă. În cazul lui Aftersun e vorba de efectul vizibilității date de Oscaruri. Este un exemplu că, dacă faci un film puternic, el va ieși în evidență în cele din urmă, iar tendința asta e tot mai vizibilă de cînd Academia Americană de Film și-a deschis porțile tot mai multor cineaste și cineaști non-americani. Pînă acum zece ani nu ar fi fost posibil ca filme precum Parasite, Drive my car, dar și Aftersun să capete atîta expunere – și premii.
În 2022, toate încasările festivalului au fost direcționate către refugiații ucraineni și către salvarea animalelor de companie din Ucraina. Anul acesta, banii din vînzările biletelor merg către salvarea și protecția animalelor. Cum alegeți organizațiile respective?
Mai precis, anul acesta încasările își propun să susțină acele ONG-uri care luptă pentru o legislație care să împiedice transportul de animale vii. Nu e tocmai greu să-ți sară în ochi această necesitate dacă ai o minimă empatie față de alte ființe și vezi cîtă nepăsare și cruzime persistă în România pe tema asta. Sigur, sîntem o țară în care nu am rezolvat încă problemele oamenilor, dar dacă te gîndești un pic la chinul acelor zeci de mii de oi care s-au înecat încet sau al mieilor din care jumătate mor călcîndu-se în picioare între ei în camioane, înainte să ajungă la destinație, nu poți decît să speri că putem încerca să reglăm problemele animalelor deodată cu cele ale oamenilor și nu după. Căci altfel, în România, riscăm să nu mai ajungem vreodată și la ele.
La ce tip de discuții vom putea participa cu ocazia festivalului și ce teme vor fi argumentate?
Vineri, în prima zi de festival, va avea loc o discuție profesională deschisă deopotrivă presei și publicului, și anume cea despre relația dintre așa-zisa lege a cash-rebate-ului și industria locală de film. Pe românește, încercăm să urgentăm adoptarea și în România a unei legislații de tip cash-rebate care să atragă din nou producții internaționale mari (singurele țări din Europa care nu au în acest moment o asemenea legislație fiind Belarus și România) și, pe de alta, să vedem cum putem sprijini prin această măsură deopotrivă și industria locală de film, căci avem puțini tehnicieni, iar filmele românești își permit tot mai greu să îi atragă în producții locale atunci cînd concurează cu filme cu bugete mari – or trebuie să rezolvam o problemă fără să creăm o alta. Sîmbătă are loc masterclass-ul Gabrielei Iacob despre seriile TV, iar duminică discuția cu ONG-urile despre chestiunea legislației pentru animale. Toate detaliile sînt pe filmedefestival.ro.
Coincidență probabil, filmul R.M.N. se lansează în Statele Unite ale Americii imediat după ce se termină AIFF la București...
E și nu e o coincidență căci, profitînd de faptul că AIFF și începutul exploatării R.M.N. în America de Nord (SUA și Canada) au loc cam în același timp, organizăm proiecții caritabile cu R.M.N. cu ambele ocazii. În SUA va avea loc o proiecție caritabilă pe 26 aprilie la IFC Center (Indepedent Film Center, nota red.) cu invitați din lumea filmului și a charity-ului, proiecție însoțită de un chat despre film pe care îl voi avea cu Ethan Hawke. Toate încasările vor fi donate către Asociația OvidiuRo pentru programe de educație și lectură pentru copii din medii defavorizate. În România, proiecția caritabilă cu R.M.N. va avea loc pe 27 aprilie la Cinema „Elvire Popesco“, iar încasările vor merge către ONG-urile pentru animale. Proiecția din România e una din ultimele șanse de a vedea R.M.N. pe ecrane înainte ca filmul să intre pe platforme care să permită vizionarea lui de acasă – însă pe ecrane mai mici. Întrucît aceste proiecții se întîmplă să coincidă cu ziua mea de naștere (sînt născut la miezul nopții de 26 spre 27), sper ca mulți spectatori să-mi facă un cadou venind la aceste screening-uri și susținînd cauzele sociale ale acestei ediții.
(varianta integrală a interviului pe www.dilemaveche.ro)
interviu realizat de Roxana CĂLINESCU
Unde are loc premiera și „cum vă pregătiți” pentru întîlnirea cu americanii?
Contribui la promovarea R.M.N. în SUA prin multe interviuri pe care le fac acum de la distanță și care vor însoți filmul odată cu lansarea. În săli, filmul începe pe 28 aprilie în New York și Los Angeles, apoi se va extinde treptat în tot mai multe orașe, iar cîteva săptămîni mai tîrziu va putea fi vizionat în toată America de Nord pe platforma de streaming a IFC, distribuitorul filmului.
În ce țări a fost distribuit R.M.N. și unde vi se pare că a fost cel mai bine înțeles?
R.M.N. a fost distribuit deja în peste 25 de teritorii, iar eu am fost prezent la proiecții în Franța, Belgia, Spania, Ungaria, Danemarca, Slovenia. În mai va fi distribuit în Norvegia (unde cinemateca organizează în parteneriat cu ICR o onorantă retrospectivă cu filmele mele, așa că voi fi prezent) și Polonia, în iunie începe distribuția în America Centrală și Latină (Peru, Bolivia, Ecuador), din 6 iulie începe în Italia, unde însă va rula sub alt titlu: Animali Selvatici, iar apoi urmează UK și Japonia, din teritoriile mai mari. Cea mai interesantă a fost recepția în Ungaria, unde filmul a fost primit măcar cu același interes cît și în România, dacă nu mai mare – căci circumstanțele socio-politice de la ei fac să existe mai mult interes pentru libertatea pe care ți-o dă cinema-ul de a zice lucruri foarte directe și uneori incorecte politic.
Multiculturalism sau integrare? E posibil multiculturalismul fără constituirea de enclave etnice și religioase?
Toleranță, în primul rînd. Și rezistență la manipularea primitivă a populismului naționalist. Sîntem sufocați de false teme care își propun să ne inflameze vena patriotică atunci cînd mai degrabă ar trebui să căutăm în noi ce ne unește și nu ce ne deosebește.
Am avut impresia că, dincolo de numeroasele interpretări legate de anumite secvențe din R.M.N., există un anumit nivel al transcendentalului. Pot conviețui supranaturalul și metafizica într-o poveste ancorată atît de precis în realitate?
Cred că pot atîta cît pot conviețui și în realitate. Pînă la urmă e o formă de percepție, un atribut al imaginației și al capacității fiecăruia de abstractizare. Dincolo de poveste, R.M.N. are și un nivel mai abstract în care încearcă să propună o meditație mai atentă asupra naturii noastre – adesea violentă –, asupra raportului nostru cu răul care vine deopotrivă din exterior, dar și din interior, și asupra empatiei ca sentiment dobîndit prin educație și perseverență și nu neapărat prin naștere.
Lucrați deja la următorul scenariu?
Lucrez pe cît îmi permite timpul la mai multe lucruri în acest moment, cu prioritate la două filme care se vor face după scenarii ale mele, dar și la alte proiecte.
Interviu realizat de Roxana CĂLINESCU