„Radioul creează un cadru pentru dezbatere și dialog între culturi” – interviu cu Cécile MÉGIE, directoarea Radio France Internationale

22 decembrie 2020   Regimul artelor și munițiilor

RFI-România celebrează 30 de ani de existență. E singurul post internațional de radio care emite fără întrerupere în România postcomunistă. Radioul emite zilnic, 24 de ore, în română și în franceză, programe dedicate actualității: politică, economie, societate, cultură… Postul emite în FM la Bucureşti, Cluj, Craiova, Iaşi, Sibiu, Timişoara şi la Chişinău. Alte 50 de posturi de radio din ţară preiau o parte din programele de actualităţi. E unul dintre cele mai influente posturi de radio, urmărit de cadre de conducere și lideri de opinie. Am întrebat-o pe Cécile Mégie, directoarea RFI, care sînt cele mai importante repere în istoria acestui post de radio – și care sînt planurile de viitor.

Poate că istoria e veche, dar radioul e încă tînăr. Acum, la 30 de ani, e în floarea vîrstei. Povestea e marcată de repere care ilustrează deopotrivă istoria recentă a României și evoluția acestui post de radio. Aș menționa aici în primul rînd relațiile franco-române foarte strînse care au culminat cu sezonul cultural încrucișat România-Franța, din 2019. RFI e, evident, un element important al acestor relații. Primul moment important e chiar data creării a ceea ce, la vremea respectivă, se numea Radio Delta, la 1 decembrie 1990. A fost un program-test, într-un fel. Apoi, transmisiunile în direct aveau să fie găzduite de un studio din incinta Facultății de Electronică a Institutului Politehnic din București. Radioul este lansat oficial la 21 ianuarie 1991, avînd la bază un parteneriat între RFI și Institutul Politehnic. Pentru început, e un radio-școală sau o școală de radio, animat de studenți la Electronică și la Jurnalism. Acești adevărați pionieri ai radioului urmăresc evenimentele tumultuoase din România aflată în plină tranziție și construiesc un post de radio tînăr, independent, pe măsura ambițiilor acelor vremuri: un radio pentru o Românie deschisă, orientată spre viitor, o Românie europeană, care aspiră la reînnoire. Printre acești pionieri ai radioului îi regăsim pe Cornel Ion, cel care astăzi conduce postul RFI-România; și pe Luca Niculescu, multă vreme redactor-șef, și care acum e ambasadorul României în Franța. Iată deci o frumoasă poveste între Franța și România.

Cu timpul, ne-am multiplicat frec­vențele: astăzi, radioul emite în Capitală, la Iași, la Craiova, la Cluj, la Sibiu, la Timișoara. Iar acum cinci ani, cu ocazia împlinirii a 25 de ani, radioul a fost distins de președintele României cu ordinul „Meritul Cultural“ în grad de cavaler – era un mod de a aprecia valorile europene pe care acest post de radio le-a apărat și le-a promovat de-a lungul timpului.

Care e locul pe care îl ocupă RFI-România în această galaxie de posturi din cadrul grupului France Médias Monde, audiovizualul extern al Franței?

RFI emite în 14 limbi, printre care și româna, iar locul RFI-România în această constelație de posturi e cu totul special. În primul rînd, din rațiuni istorice, pe care le-am amintit mai sus. Apoi, e un post important și din altă perspectivă: e cel mai mare post RFI din Europa, e singurul radio internațional prezent în România, fără întrerupere, din 1990, radioul cu cea mai largă difuzare (sînt șase emițători în România și unul în Republica Moldova), e cea mai numeroasă redacție RFI din Europa. Dincolo de asta, e o prezență importantă, un punct în care dezvoltăm proiecte, cum ar fi cel aflat sub egida Europa Plus, realizat împreună cu Agenția Universitară a Francofoniei, în care reunim tineri francofoni din zona Balcanilor, din țările învecinate cu România, pentru a vorbi despre transformările din regiune, pentru a crea un cadru de dialog despre valorile noastre comune.

Cum explicați contribuabililor francezi necesitatea, utilitatea unui post de radio precum RFI-România, un radio finanțat de Franța, dar aflat într-o țară liberă, europeană, democratică, unde libertatea cuvîntului e garantată, în condițiile în care Radio France se află într-un proces de restructurare economică dureros, care presupune concedieri masive?

E bine de știut că RFI nu ține de Radio France, e altă instituție. Dar, într-adevăr, întreg audiovizualul public francez, deci inclusiv France Médias Monde, de care aparține RFI, trebuie să facă economii – asta e clar. Pe de altă parte, misiunea noastră la Radio France Internationale e difuzarea la nivel internațional. Pentru Franța, asta înseamnă posibilitatea de a avea antene întinse în lume, programe oferite unui public mondial, chiar și în țările unde peisajul audiovizual este liber, reglementat, divers, chiar și acolo unde libertatea de exprimare e o realitate, ca în România. Difuzăm, de asemenea, și în state unde libertatea de exprimare nu este neapărat o valoare comună, recunoscută și apărată. Oricum, este important ca o țară ca Franța să aibă un audiovizual extern și astfel să poată să comunice în țările care găzduiesc posturile noastre de radio. Este ceva important, pentru că radioul participă la dialogul dintre țări, radioul creează un cadru pentru dezbatere și dialog între culturi. Și poate oferi o viziune poate un pic diferită de un post de radio național, inclusiv în România. Ce înseamnă, de fapt, această prezență a RFI în România? La radio se aud vești despre România, dar se vorbește și despre Europa, despre Franța, despre restul lumii. Și se vorbește în română, dar și în franceză. Și tocmai acesta e interesul pentru un radio internațional difuzat într-o țară suverană și democratică: deschiderea spre lume, faptul că permiți unor corespondenți ai RFI-România aflați la Paris, la Bruxelles sau la Washington să informeze publicul român în limba română. Pe de altă parte, postul se adresează și publicului francofon sau francofil în cele 13 ore de program difuzat în franceză.

Care e influența postului în România? Cum măsurați impactul?

E o evoluție clară pe care o putem vedea în acești treizeci de ani, de la un post de radio-școală la un radio profesionist, care emite în șase orașe. Iar acum vrem să ne extindem cu alte două antene pentru a atinge un public și mai numeros pe ansamblul teritoriului. Impactul se măsoară și la nivelul ascultătorilor care sînt tot mai numeroși și care ne urmăresc cu fidelitate. 80% sînt cadre de conducere, ascultă săptămînal RFI-România. E cel mai ascultat post de radio pentru această categorie de ascultători. Aproape 5% din bucureșteni spun că au ascultat RFI. Atingem un auditoriu numeros și în mediul online. Mai ales în momente de criză, cum e cel pe care îl traversăm acum, publicul așteaptă informații de la RFI-România. De pildă, în prima lună a crizei sanitare, vizitele pe site-ul RFI au crescut puternic: în martie au fost peste două milioane și jumătate de vizite. Oamenii au simțit nevoia de informații credibile despre ce se întîmplă în România și în lume. Dar, în general, creșterea de audiență s-a putut observa de-a lungul acestei evoluții, pe măsură ce redacția a inventat formate noi, tot mai interesante, și și-a adaptat emisiunile pentru a veni în întîmpinarea publicului.

Cum vedeți viitorul radioului clasic, în FM, în contextul evoluției tehnologice și mai ales al diversificării mediilor? Astăzi informația e prezentă în multe formate și livrată în modalități diverse. Pe site-uri, în medii de socializare, pe podcast…

Președinta-director general al grupului France Médias Monde, Marie-Christine Saragosse, obișnuiește să spună că nu ambalajul contează, ci conținutul. Și cred că exact asta e tendința pe care o urmăm. Site-urile de știri, podcast-urile etc. nu înseamnă o diminuare a rolului radioului. Nu cred că unii îi vor mînca pe ceilalți. Radioul înseamnă proximitate. Înseamnă intimitate. Asculți radio acasă, asculți pe drum, în mașină, asculți radio la cafenea… Avem, pe de o parte, radioul în direct, radioul care se prinde pe unde. Sau radioul care îți oferă ce-ți dorești, cînd îți dorești. De pildă, poți asculta RFI pe aplicație, poți să regăsești emisiunile preferate atunci cînd ai nevoie de ele, dacă nu ai avut timp să le asculți atunci cînd au fost difuzate. Iar redacțiile noastre pregătesc oricum, de ceva vreme, programe speciale de ascultare în format podcast, pregătite pentru a fi urmărite în afara fluxului obișnuit, al semnalului radiofonic linear. Sînt formate foarte diferite față de ceea ce transmitem regulat. Pot fi scurte reportaje de doar cîteva minute sau conversații grand format. Există o diversitate care e posibilă. Și asta e mai degrabă o oportunitate decît un obstacol. Ceea ce ne interesează e în primul rînd conținutul. Cu atît mai bine dacă putem să-l livrăm către un public mai numeros, pe mai multe căi. Ceea ce ne face deosebiți sînt credibilitatea, profesionalismul, valoarea adăugată a produselor jurnalistice. Operăm, într-adevăr, într-un mediu concurențial care ne obligă să ne transformăm permanent, să ne reinventăm practicile, dar tocmai asta ne și consolidează pînă la urmă. Mai ales într-o lume deschisă, a dialogului, a schimburilor de idei. Cred fără nici o ezitare în viitorul radioului. 

a consemnat Matei MARTIN

Credit foto: RFI – Anthony Ravera

Mai multe