„Personajul Victor Godeanu este inspirat din generalul Pacepa” – interviu cu scenarista Adina SĂDEANU –

Povestea creată de Adina Sădeanu și Kirsten Peters este plasată la apogeul Războiului Rece și acoperă o săptămînă din viața personajului fictiv Victor Godeanu, interpretat de Alec Secăreanu, mîna dreaptă a lui Nicolae Ceaușescu și cel mai important consilier al acestuia. Totuși, Godeanu are un secret. Este agent dublu și trebuie să scape din România și de Ceaușescu înainte ca acoperirea lui să fie compromisă. Am vorbit cu scenarista Adina Sădeanu despre serialul Spy/Master realizat în urma concursului organizat în România de HBO, Write a Screenplay For. Filmul este produs de Proton Cinema și Mobra Films pentru HBO Max.

Ați  fost  jurnalistă de investigații și ați lucrat și în presa scrisă la mai multe publicații. Cum se face că ați renunțat la jurnalism? Sau ați decis, cu timpul, că scenaristica vi se potrivește mai bine?

Cînd am revenit în țară în 2010, după cinci ani în SUA și Marea Britanie, am simțit că s-a încheiat o etapă din viața mea. Nu-mi mai găseam locul în presă. Povestea cu scenariile a plecat de la o întrebare. O prietenă actriță a citit o nuvelă scrisă de mine acum mulți ani și m-a întrebat: „Dar tu de ce nu scrii scenarii de film?“. A fost momentul meu de declic. Iubesc să scriu dintotdeauna, iar pasiunea pentru film o aveam de mult, dar o țineam doar pentru mine, așa că întrebarea ei m-a făcut să mă întreb și eu: oare de ce nu m-am gîndit niciodată la asta? Și, cumva, momentul acela a fost definitoriu. Am început să studiez. Au urmat cîțiva ani în care am urmat zeci de seminarii, programe, cursuri online în străinătate, cu scenariști din America și Europa. Am plătit bani buni pentru ca scenariști cu experiență să îmi critice scenariile pe care le scriam doar ca să învăț. Pentru mine, jurnalismul și scrierea scenariilor au multe lucruri în comun – o formă de curiozitate vie, care implică tone de întrebări, o formă de căutare continuă, onestă, în tine și în lumea din jur. O căutare a adevărului unei situații, a unui personaj, a unei felii de viață, dacă vreți. Știu că sună pompos, dar pentru mine este adevărat. 

Cum ați gîndit povestea din serialul Spy/Master și ce lecturi sau filme v-au inspirat?

Ideea unui scenariu inspirat din fuga lui Pacepa și zilele premergătoare acesteia m-a urmărit multă vreme. Povestea, dincolo de controversele din jurul ei, m-a fascinat încă din anii ’90, cînd eram jurnalistă. M-am întrebat adesea ce resorturi interioare îl determină pe un om aflat într-o asemenea poziție de putere să dezerteze în felul în care a făcut-o el, lăsîndu-și familia în urmă, riscîndu-le libertatea. De la această întrebare au plecat multe lucruri în construcția poveștii Spy/Master. Cînd am gîndit scenariul, împreuna cu Kirsten (Peters, nota red.), am căutat adevărul personajului Victor Godeanu – adevărul unui spion care mizează totul pe o singură carte și își arde toate punțile cu trecutul. Acel „life changing moment”… Ce s-a întîmplat în mintea și sufletul lui cu adevărat? M-am întrebat cum reușește să supraviețuiască emoțional și sufletește un om a cărui viață depinde de cît de bine minte, înșală și trădează. Cît de departe este dispus să meargă și cît de mult este dispus să sacrifice? Încă de la început am dorit să spunem o poveste românească, dar cu ramificații internaționale, o poveste pe mai multe planuri, cu personaje foarte diferite cultural, ale căror destine ajung să fie jucate la ruleta rusească a trădărilor, în plin Război Rece. Sînt multe cărți de spionaj și filme de gen care m-au influențat de-a lungul timpului, încă din anii ’90. John Le Carré este autorul meu favorit în materie de cărți de spionaj. I-am citit aproape toate cărțile, dar amintesc aici doar Casa RusiaOamenii lui Smiley și Spionul care a ieșit din joc. Însă cel mai mult m-a marcat Un spion desăvîrșit prin complexitatea extraordinară a personajului principal, tot un agent dublu, prin felul în care am putut să simt exact ce mă interesa – trăirile unui om care nu își permite să simtă. Și Graham Greene cu al său Un american liniștit, și Ian Fleming cu celebra Din Rusia, cu dragoste mi-au deschis ochii către lumea fascinantă a spionilor. Filmele au urmat mai tîrziu, și aici am o listă lungă, dar o să numesc doar două: Bridge of Spies și Thinker, Tailor, Soldier, Spy, ultimul fiind nominalizat și la Oscar. L-am revăzut cînd am început să scriem Spy/Master. Este o bijuterie de film, scris, regizat și jucat impecabil. 

Ați spus la cinema în aprilie, la proiecția primului episod din Spy/Master, că vă place mult John Le Carré. V-ar tenta să scrieți romane de spionaj?

Am un gînd în sensul ăsta. 

Co-scenarista filmului, Kirsten Peters, nu trăiește în România. Cum s-a întîmplat să lucrați cu ea la serialul Spy/Master?

Cînd am gîndit conceptul mini-seriei pentru concursul „Scrie un scenariu pentru…” organizat de Asociația Cinemascop împreună cu HBO România în martie 2020, am căutat un colaborator din Germania, știind că o parte din acțiune se va întîmpla acolo. Aveam două opțiuni: un scenarist și producător pe care l-am întîlnit la un curs de scris scenarii de televiziune organizat de Institutul Midpoint din Praga, și Kirsten. Am ales-o pe ea pentru că ne cunoșteam de la un alt program de training pentru scenariști, ScriptEast, derulat în perioada 2015-2016. 

Este personajul principal Victor Godeanu generalul de Securitate Ion Pacepa? În caz afirmativ, de ce nu ați lăsat în film numele lui real?

Personajul Victor Godeanu este inspirat din generalul Pacepa. Nefiind un film documentar, am avut libertatea de a alege din realitate ce am considerat că servește cel mai bine poveștii. Sînt multe date și detalii istorice pe care le-am schimbat pentru că așa se întîmplă întotdeauna cînd doar te inspiri din realitate – ai luxul să faci un dans între real și imaginar, cu atît mai mult cu cît am dorit să construim o poveste de spionaj românească, dar în același timp internațională. Nu ne-a interesat să păstrăm ad litteram un adevăr istoric, ci mai degrabă să descoperim adevărul lui Godeanu, din prisma traseului pe care el îl parcurge în cîteva zile, din vîrful Puterii la periferia ei, din poziția de „rege” în cea de pion în jocul altora. În realitate, fuga lui Pacepa s-a întîmplat relativ simplu și eficient. În film, lucrurile sînt mult mai complicate și mai interesante pentru că am creat întîmplări care l-au dus pe Victor Godeanu acolo unde generalul Pacepa nu cred că a ajuns vreodată.

Vi s-a părut că viața lui Pacepa s-ar apropia de stilul lui James Bond?

Dacă prin stil înțelegeți modul de a acționa al spionilor, atunci da, există elemente comune. De altfel, în literatură și în filmele de spionaj personajele au, de regulă, trăsături similare. De aceea sînt spioni, nu? Au un mod de a gîndi, de a acționa și manipula asemănător, au reflexe extrem de bine antrenate pentru că, în lumea lor, fiecare detaliu te poate costa viața. Nu ne-a interesat un James Bond românesc. Am dorit ca Victor Godeanu să fie… Victor Godeanu. Un spion român diferit, misterios, puternic, cinic. 

Care ar fi, din perspectiva dumneavoastră, calitățile unui „personaj” ca Ion Pacepa?

Nu există un personaj Ion Pacepa în film. Vă pot spune care sînt calitățile lui Victor Godeanu. Nu are prea multe, așa că voi numi doar una: abilitatea de a se face dezirabil și credibil. Este o calitate pe care el o duce într-o extremă, dar vă las plăcerea să descoperiți singuri vizionînd serialul. 

Cum v-ați documentat cînd ați scris scenariul?

Am studiat arhivele CNSAS și am citit mai multe cărți nu doar despre fuga lui Pacepa, ci și despre ce s-a întîmplat în acele zile în Germania și în România, și despre cum funcționau serviciile de informații din România acelor ani, despre legătura dintre spionajul și contraspionajul românesc din acea perioadă. 

Cum a primit filmul publicul berlinez? 

Am simțit că publicul a rezonat și a înțeles lumea de atunci, România anului 1978, personajele, povestea. Reacția sălii a fost extraordinară, dar cel mai mult m-a bucurat faptul că toți cei cu care am vorbit erau curioși să vadă ce se întîmplă mai departe.

Apare în film o scenă de vînătoare unde personajul Nicolae Ceaușescu, interpretat de Claudiu Bleonț, e obsedat de trădare. Cum acționează personajul principal jucat de Alec Secăreanu în raport cu atmosfera regimului politic dictatorial din România?

Regimul politic dictatorial, prin natura lui, trebuia susținut de toată lumea, obligat-forțat. Nu existau rețele de trădare. Frica era omniprezentă. Existau, însă, cazuri izolate, oameni care aveau curajul să se ridice împotriva sistemului. Personajul interpretat admirabil de actorul Alec Secăreanu este construit plecînd de la aceste realități. M-am documentat destul de mult atît în zona serviciilor de informații, cît și în afara ei. De la felul în care opera Departamentul de Informații Externe (DIE) la puterea informală extraordinară de care se bucura Pacepa, grație relațiilor sale strînse cu familia Ceaușescu, pînă la favorurile pe care le făcea membrilor de partid pentru a-și asigura spatele, contrabanda cu mărfuri din Vest. Să nu uităm că Partidul Comunist era deasupra tuturor, iar „protagonistul Victor Godeanu” era un vajnic slujitor al sistemului. Pînă într-o zi, cînd n-a mai fost.

interviu realizat de Roxana CĂLINESCU

Mai multe