Hai la licurici! – interviu cu Florin STOICAN –

Geologul Florin Stoican (n. 1976) este președintele asociațiilor Kogayon și Parcul Natural Văcărești, precum și directorul Geoparcului aspirant UNESCO Oltenia de sub Munte, organizatorul Festivalului Licuricilor „Lumina nopților de vară”, care va avea loc în perioada 6-9 iulie în satul Costești, județul Vîlcea. Mai multe detalii pe contul de Facebook al festivalului.

Ce este un licurici? 

Licuricii sînt insecte din familia Lampyridae, care cuprinde vreo 2.000 de specii diferite, dintre care la noi se găsesc trei specii. Unele dintre ele transmit semnale luminoase pentru a se găsi mai ușor în perioada de împerechere. De asta sînt și fascinanți în serile de vară, prin sclipirile luminoase de prin zăvoaie și poieni. Licuricii sînt indicatori de calitate a mediului, fiind foarte sensibili la degradarea acestuia, dar pentru aceasta sînt și printre cele mai amenințate insecte, principalii factori ai declinului și dispariției populațiilor fiind distrugerea habitatelor naturale, utilizarea pesticidelor și poluarea luminoasă. Deci cînd vedem licurici trebuie să ne bucurăm, fiindcă prezența lor indică un mediu nepoluat. 

Dacă ați vrea ca oricine să fie conștient măcar de un singur lucru cu privire la licurici, ce v-ar plăcea să știe lumea în mod necesar?

Că prezența lor ne indică un mediu sănătos nu numai pentru ei, dar și pentru noi, oamenii.

Cum a apărut ideea unui Festival al Licuricilor? 

De ceva vreme ne bătea gîndul să organizăm niște evenimente pentru promovarea Olteniei de sub Munte, o zonă care are atît de multe (și diverse) de oferit, încît merită să fie privită ca o destinație turistică. Pînă acum am organizat în zonă doar evenimente de mică anvergură, gen tabere, tururi ghidate, workshop-uri și evenimente educative. Dar nu și un festival. Ideea Festivalului Licuricilor a ieșit din întîlnirile, dezbaterile și discuțiile mai focusate cu antreprenorii locali, pe care le-am început anul acesta și din care vrem să găsim împreună o cale pentru dezvoltarea durabilă a regiunii. Din aceste întîlniri am adunat mai multe idei și propuneri și am zis să începem cu Festivalul Licuricilor. 

De ce la Costești și de ce în acea perioadă?

Fiindcă aici, în Oltenia de sub Munte, și în particular în curtea Hanului Vatra unde îl organizăm, încă poți vedea licurici în serile de vară, semn că zona încă stă bine la calitatea mediului.

Ce se va întîmpla în timpul festivalului și cui îi este destinat?

Festivalul Licuricilor este destinat în special familiilor cu copii care vor să exploreze și să descopere patrimoniul natural și cultural al Olteniei de sub Munte, prin experiențe unice oferite de către oameni ai locului și specialiști în patrimoniu natural și cultural. Avem ateliere entomologice, desigur, dar și despre ciuperci și plante aromatice, fosile și geologia zonei. Și cine e cel mai în măsură să vorbească despre insecte decît un tînăr biolog născut în Costești, care a ajuns entomolog cercetător și pentru că în urmă cu mulți ani a participat la taberele Ranger Junior organizate de către Asociația Kogayon în Parcul Național Buila-Vînturarița?

Fiindcă rîul Costești trece prin curtea Hanului Vatra, vom avea și călătorii educative în lumea apei, dar și ateliere despre fotografia de natură. Apoi partenerii noștri meșteri olari vor găzdui la festival ateliere de ceramică pentru cei mici, dar și pentru cei mari, iar copiii vor avea mai multe ateliere educative și de descoperire prin joacă a naturii din jur. Organizăm și drumeții în împrejurimi pentru a descoperi și a vorbi cu ghizi pasionați despre atracțiile și poveștile Costeștiului, de la trovanți la izvoarele de ape minerale, de la mineriadă la bisericile de lemn și de la potecile cu pîrleazuri de printre livezi la istoria de mii de ani a locurilor. 

Și ce ar fi un festival fără bucate locale și muzică? Vrem să le oferim oaspeților nu numai prilejul de a gusta din bunătățile de la stînă și din vinurile și țuica oltenești, dar să îi și invităm să asiste și să se implice în prepararea lor. Iar seara avem proiecții de filme despre natură în aer liber, concerte cu lăutari și chitară la foc de tabără și discuții cu inegalabilul povestitor Cristian Lascu, ambasador al geoparcului, care ne va încînta cu poveștile lui despre lumea peșterilor, descoperirilor și conservării naturii. 

Fiindcă atelierele nu pot fi realizate pentru un număr foarte mare de oameni sau experiența s-ar dilua, am limitat numărul de participanți la 200. Dar ne-am gîndit și la comunitate, iar la serile de film, povești și concert vor avea acces toți doritorii. Festivalul este un prilej pentru cei care gustă experiențe în natură să descopere Oltenia de sub Munte, mai exact Costeștiul și atracțiile de-aici. E și un prilej de a promova zona, de a o face cunoscută cu ce are ea mai bun, de a ne atrage parteneri, prieteni și susținători ai proiectului Geoparcului, prin care dorim să dezvoltăm durabil Oltenia de sub Munte, în folosul comunităților locale, al vizitatorilor și patrimoniului ei.

Ce opțiuni de drum, cazare, masă există pentru cei care vor să vină din țară și să ia parte la activități?

De la București ajungi în Costești cam în trei ore, cu mașina sau autocarul, iar pentru cei care aleg trenul, pot ajunge în Rm. Vîlcea, de unde în mai puțin de o oră ajungi la festival. Noi oferim mai multe categorii de bilete, unele incluzînd cazare, masă și acces la activități, altele numai masă și acces, dar și unele numai cu acces la atelierele festivalului, cu recomandarea de a apela la oferta de cazare și masă din Costești, dar și din Horezu, la pensiunile de aici asigurînd noi transfer la și de la festival.

Dacă ar fi să recomandați cinci locuri (naturale, culturale, arhitecturale) demne de văzut în Oltenia de sub Munte cuiva care n-a mai fost aici, care ar fi?

Desigur, aș începe cu Parcul Național Buila-Vînturarița, cel mai mic parc național al României, dar cu o diversitate foarte mare de atracții naturale și culturale, de la păduri virgine și peisaje carstice la mănăstiri, schituri și biserici rupestre. E mic, dar ai nevoie de ceva timp să-i străbați cei peste 250 de kilometri de trasee turistice pe poteci și drumuri și să-i descoperi toate minunățiile. Apoi e musai să vezi Rezervația Naturală Muzeul Trovanților din Costești și să afli despre legendele acestor pietre. Și dacă ai ajuns aici e musai să mergi la Mănăstirea Hurezi, aflată pe lista patrimoniului cultural UESCO, dar să vizitezi și atelierele meșterilor olari din Horezu, al căror meșteșug este și el pe lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO. Și fiindcă am ajuns la meșteșuguri, nu trebuie să ratezi nici atelierul de borangic de la Stoenești, unde poți vedea și afla povestea țeserii și coaserii iilor din borangic pornind de la frunza de dud. Am ajuns deja la cinci recomandări, dar lista e lungă și diversă și cuprinde crestele și văile Munților Căpățînii, alte rezervații naturale, peșteri, cascade, cule, mănăstiri, schituri și biserici din lemn, ateliere de covoare oltenești, sate de munte și stîne, obiceiuri, tradiții și produse locale.

Despre geoparcuri

Ce se mai întîmplă cu Oltenia de sub Munte, Geoparc aspirant UNESCO? Mai e speranță?

Sigur că da. Proiectul merge înainte. Ne dezvoltăm parteneriatele, care au ajuns la peste 100, promovăm regiunea, construim și derulăm proiecte cu partenerii, aducem resurse pentru dezvoltarea regiunii. Planul este ca anul acesta să trimitem la UNESCO documentația propunerii, în primăvara anului 2024 să primim evaluatorii internaționali și în 2025 să alăturăm Oltenia de sub Munte listei de geoparcuri internaționale UNESCO, ajunsă deja la 195 de geoparcuri din 48 de țări. Iar noi spunem că e mai important parcursul pentru a deveni geoparc decît statutul în sine, fiindcă acesta înseamnă parteneriate, proiecte, evaluare a teritoriului, promovare a regiunii, educație, care în final să ne ducă la dezvoltarea regiunii.

Ce s-a mai întîmplat bun cu geoparcurile din România de la ultima noastră discuție?

Foarte multe. Cele două geoparcuri UNESCO, Țara Hațegului și Ținutul Buzăului, profită de oportunitățile rețelei UNESCO pentru promovarea teritoriilor și dezvoltarea lor împreună cu autoritățile județene și locale și partenerii din mediul privat, academic și din societatea civilă. Avem deja evenimente internaționale de anvergură ale rețelei care se desfășoară și în România. Profităm și noi, aspiranții (Oltenia de sub Munte și Carpaterra din Brașov, mai nou ni s-a alăturat încă o inițiativă în Dobrogea și mai sînt cîteva în stadiul de idee) din experiențele lor. Începem să lucrăm în rețea, prin Forumul geoparcurilor din România și Coaliția pentru Geodiversitate, alături de autoritățile centrale și instituțiile academice și de cercetare care ne susțin. Tot mai mulți oameni realizează că modelul de geoparc este un bun motor pentru dezvoltarea unor zone bogate în patrimoniu natural și cultural.

Ce cărți mai noi și mai vechi (poate chiar un podcast) ați recomanda să citească celor care vor să afle mai multe despre natură în aceste vremuri tulburi?

Din fericire, apar și la noi tot mai multe astfel de materiale, traduse și realizate de autori români. Vă recomand cărțile lui Alexandru Stermin. Colegul Cristian Ciobanu de la Geoparcul Țara Hațegului tocmai și-a lansat la Humanitas cartea Ultimii dinozauri, un excelent material ilustrat dedicat copiilor, despre dinozaurii pitici din Hațeg. Podcast-ul Natura la ușa ta al Asociației Parcul Natural Văcărești aduce în atenția publicului informații explicate de specialiști pe înțelesul tuturor despre biodiversitate, inclusiv cea urbană, arbori remarcabili, arii naturale urbane și multe altele.

Ne recomandați un film cu și despre natură?

Da. Românilor le recomand să vadă documentarele excelente despre natura României, de care toți trebuie să fim mîndri, România sălbatică, Wild Carpathia, Flavours of Romania.

Ce sfaturi ați da celor care pleacă în vacanță vara asta pe cont propriu prin munții patriei?

Să descopere natura fabuloasă a României, să se bucure de ea, dar să și încerce să facă cîte ceva pentru ea. E la îndemîna oricui să semnaleze autorităților problemele întîlnite. Dacă toți ar face-o, ele cel puțin s-ar mișca să vadă ce-i acolo. De aici începe totul, de la fiecare dintre noi. Și încă ceva: să sprijine comunitățile locale din mediul rural prin achiziția de produse și servicii legate de natură, cu impact cît mai mic și să refuze produsele și serviciile care aduc agresiuni mediului. Paradoxul patrimoniului natural e că el e bogat acolo unde comunitățile sînt sărace socio-economic. Dacă oamenii de aici vor vedea că se pot obține beneficii, prosperitate și bunăstare din produse naturale și din servicii bazate pe păstrarea și conservarea naturii, nu numai din exploatarea lemnului și a altor resurse, vor ajunge să se gîndească singuri la conservare și vor investi în aceasta, fără să mai trebuiască să vină autoritățile cu legi, restricții și amenzi. Și astfel toată lumea cîștigă: comunitățile beneficii, vizitatorii satisfacții și experiențe, iar noi toți și generațiile viitoare o natură bine conservată. Cam asta vrem să facem și cu Festivalul Licuricilor și cu alte astfel de evenimente: să apropiem comunitățile urbane și rurale în jurul descoperirii și conservării patrimoniului natural și cultural local.

Dacă ați putea pune capăt uneia și uneia singure dintre toate problemele țării noastre cu privire la mediul natural, care ar fi aceea?

Aș obliga toți primarii să meargă în vizită la cei cîțiva primari din mediul rural și urban care au reușit rapid și ieftin să rezolve problema deșeurilor care ne face la ora actuală cea mai murdară țară a UE. Dacă nu reușim să ne facem curățenie în ogradă, e greu să ne gîndim și apoi să facem bine alte lucruri care sînt mai sus pe scara civilizației.

interviu realizat de Marius CHIVU