Filmele din capul nostru
Ce scenarii de film aveți în minte? Horror, thriller, comedie, dramă? Poate chiar documentar? La Uzina Filmelor de Amatori nu e nevoie să aveți studii în domeniul cinematografiei, să fiți scenariști, regizori sau actori profesioniști. Trebuie doar să vă puneți imaginația la treabă și, în numai trei ore, oricine își poate crea propriul scurtmetraj.
Uzina Filmelor de Amatori (uzinadefilme.com) este un proiect internațional al renumitului regizor, scenarist şi producător francez Michel Gondry. După Tokyo, New York, Montréal, Paris sau Cannes, a ajuns și la Cluj, unde se derulează în perioada 31 mai – 31 iulie 2019, ca parte a Sezonului România – Franța. Urmărind exemplul lui Jack Black și Mos Def din Be Kind, Rewind (2008), instalația oferă vizitatorilor toate resursele necesare pentru realizarea unui film. În clădirea CREIC (Centrul Regional de Excelenţă pentru Industrii Creative), aflată la periferia orașului, s-au amenajat de la zero săli pentru ateliere, montaj și proiecții, precum și decoruri și recuzita necesară la filmări. Poate participa oricine, gratuit, în cadrul unui grup mic de persoane, cu rezervare în prealabil.
„Trebuie să precizez că Uzina Filmelor de Amatori nu a fost gîndită şi nu şi-a dorit vreodată să funcţioneze ca o şcoală de film. Aş zice că e mai degrabă un context care vine şi îţi oferă puţin timp ca să te distrezi împreună cu prietenii tăi, dar şi şansa de a pune într-un film o experienţă personală sau o poveste gîndită şi creată chiar de tine. Asta pentru că absolut oricine se poate exprima creativ aici“, a declarat Michel Gondry la inaugurarea Uzinei, în cadrul TIFF.
Atenție, se filmează!
„Distrați-vă și nu vă temeți de greșeli: acestea fac parte din joc. Nu uitați că imperfecțiunile vă sînt cel mai bun aliat“, stă scris pe un panou cu instrucțiuni, chiar la intrare. Am vizitat expoziția la cîteva zile după deschiderea sa. În doar o săptămînă, mi-au povestit organizatorii, au fost făcute deja 20 de filme, la care au participat și copii, multe horror-uri și comedii, chiar și documentare, cu durata de două-trei minute pînă la 17 minute. Michel Gondry încurajează oamenii să facă filme cît mai lungi, la care să participe toți cei din grup, chiar și cei mai timizi. Toată lumea are cîte ceva de făcut. Se începe cu două ateliere de cîte 45 de minute, în cadrul cărora participanții află de la voluntarii Uzinei ce trebuie să facă: urmărind un protocol, aleg genul și titlul filmului, decid personajele, acțiunea și rolul fiecăruia, și apoi se apucă de treabă. O oră e rezervată filmărilor, folosind o cameră handycam, ușor de folosit pentru oricine. Nu există regizor, doar un cameraman ales de grup, căci se dorește „democratizarea“ procesului de creație cinematografică, subliniază Gondry. Se filmează în ordine cronologică, cîte o singură dublă, fără reluări, iar editarea la montaj este minimă: cadrele, neșlefuite, se lipesc pur și simplu. Un flux continuu, așadar, din care oamenii pot învăța cîte ceva despre lumea cinematografiei. La final, participanții fac coperta și se uită la filmul pe care tocmai l-au realizat, pe care-l și iau acasă, pe DVD.
Raluca Pascu este cea care s-a ocupat de elementele de decor, aduse din toate colțurile țării. A avut cîteva indicații de urmat: să creeze atît spații de interior, cît și de exterior, de zi și de noapte, o casă, un restaurant, o mașină, un tren, un spațiu îngust. Amprenta clujeană se vede în unele decoruri: pajiștea și luminițele de la Electric Castle te întîmpină imediat ce intri pe platoul de filmare. Mai încolo, o tarabă se inspiră din tîrgul de vechituri de la Oster, iar cafeneaua a fost modelată după Casa TIFF, avînd în plus, pe pereți, desene originale ale lui Michel Gondry. Un ghișeu de bancă a fost amplasat cu gîndul la o coadă sau la un jaf, „dar apoi oamenii s‑au jucat mult și și-au inventat propria poveste, chiar unele la care noi nu ne-am gîndit inițial“, spune Raluca Pascu. O Dacie turcoaz își așteaptă pasagerii, în spatele său rulînd, pe fundal, o șosea, iar alături, o machetă la scară mică poate servi la filmarea unei călătorii. La fel și macheta unei linii feroviare, împreună cu decorul unui interior de tren cu scaune roșii, de pluș. Un hol îngust, decrepit, e plin de afișe și mesaje lăsate de „locatari“. Interiorul modern al unei case – dormitor, sufragerie și bucătărie cu mobilier IKEA, cărți despre Persia antică sau CD-uri Scorpions – cuprinde și un televizor vechi, cu mileu deasupra și un rechin din lemn în locul clasicului pește din sticlă. Mai găsiți aici o sală de curs, un interior de discotecă, completat de luminile unui discobol, și un atelier de pictură cu un tablou original, împrumutat de la artistul clujean Flaviu Moldovan.
V-am dat deja idei?
Una dintre săli e plină cu DVD-uri, copertele participanților la Uzină fiind aranjate pe rafturi alături de filme precum Mad Max, Melancholia, 4 luni, 3 săptămîni și 2 zile sau Despre oameni și melci. Ce titluri au ales participanții de pînă acum la Uzină? Iată, între altele: O cafea? (cu coperta pătată, firește, de cafea), Contratimp, Un film despre nimic, Sîntem aici (cu steagul-curcubeu LGBT), Vacanță cu peripeții, Simplu om sau Eternal Sunshine of the mic cu muștar.
Foto: Michel Gondry, © M. Mariș
De sus, dinspre sălile de atelier, se aud rîsete. Urcînd, am dat de un grup de voluntari la TIFF, veniți aici să se destindă puțin (căci, așa cum îmi spune Radu, unul dintre ei, în perioada festivalului sînt atît de ocupați încît se întîmplă să nu apuce să vadă vreun film). Tinerii au ales să facă un film care îmbină elementele horror cu cele de comedie, intitulat 92¼% chance of rain. Scenariul se schimbă cu rapiditate în discuțiile lor: printre alte idei, Andreea Esca și Pavel Bartoș sosesc la Cluj, speriați de furtuna care amenință Electric Castle. Se fac glume și se rîde zgomotos. Un băiat propune un personaj cu numele Viorica-Vasilica. Ajunși la partea de atribuit roluri, tinerii își asumă rapid alte identități: o fată pe nume Alexandra vrea să o cheme Alex Tudor. Sala reacționează: „Dar e nume de băiat!“ „Știu!“
Ajunși pe platoul de filmare, își dau seama că s-ar putea să le fie greu să interpreteze bine din prima, așa că repetă puțin înainte. Urmăresc fiecare pas din scenariul scris dinainte pe hîrtie, căci timpul e foarte scurt și trebuie să se grăbească. Faptul că nu pot tăia sau edita la montaj îi frustrează puțin, dar joacă natural și izbucnesc în hohote de rîs la finalul cîte unei scene. Își dau seama că trebuie să vorbească mai tare decît sînt obișnuiți, ca să se audă bine pe cameră. Folosesc o perucă neagră drept porumbel-animal-de-casă, cîntă în mașină, înghesuiți, și improvizează pe parcurs. Tinerii sînt atît de preocupați de ce fac, încît uită să facă poze sau filmări cu telefonul. Idei vin din toate părțile, iar scenariul mai suferă cîteva modificări: „Bun, și care e punctul culminant al acestui story?“ „Cine e stalker-ul?“ „De ce mergem la Bonțida?“ „Pentru că avem decorul!“ „Hai mai bine să mergem la bar cu trenul!“ „Să nu uităm de elementele horror și de comedie, să le accentuăm.“ Nu vă dezvălui finalul, căci puteți viziona singuri filmul, chiar la Uzină.
Sfîrșit
Așa se face un scurtmetraj în doar trei ore. Mai bun sau mai slab, rezultatul final nu contează atît de mult, crede Michel Gondry. Pentru regizorul francez, importante sînt procesul, imaginația, creativitatea și distracția. Și, mai ales, șansa oferită oamenilor de a-și crea propria sursă de entertainment, în loc de a fi simpli consumatori.
Foto: Cristina Ștefan