Un viol prezumtiv şi blocarea înjurăturilor

În Germania a avut loc în anii 2010-2011 un proces care a stîrnit atenţia opiniei publice şi, desigur, a mediilor de informare. Jörg Kachelmann, un meteorolog arhicunoscut prin stilul detaşat şi original în care prezenta timpul probabil la TV, a fost acuzat de viol şi dat în judecată de una dintre prietenele sale intime, aceasta afirmînd că acuzatul ar fi silit-o să aibă relaţii sexuale cu el împotriva voinţei ei, ţinîndu-i un cuţit la gît. Am scris „una dintre prietenele sale intime“ deoarece meteorologul avea în paralel nenumărate prietene, minţind-o pe fiecare în parte că este unica fiinţă iubită în viaţa lui cu care vrea neapărat să se căsătorească, după cum a ieşit la iveală, spre stupoare generală. Aşadar, devenise evident că cel implicat era o persoană cu o morală dubioasă; dacă era vinovat de viol sau nu, urma să fie stabilit de tribunal. În cele din urmă, acuzatul a fost achitat, din lipsă de suficiente dovezi. In dubio pro reo.

Desigur, presa şi, mai ales, presa de bulevard tremură de plăcere la o astfel de temă şi, desigur, Bild-Zeitung, cel mai mare ziar de scandal din Europa, relata neobosit despre acest proces. E de la sine înţeles că au existat nenumărate comentarii ale cititorilor pe Internet sub articolele referitoare la acest subiect, în absolut toate ziarele şi revistele cu ediţie online. Dar iată un fapt absolut memorabil: deşi enorm de mulţi cititori erau porniţi împotriva meteorologului din pricina eticii sale deplorabile, tonul şi limbajul comentariilor au rămas mereu sobre şi civilizate.

Iar cînd, recent, la Tîrgul de carte de la Frankfurt, a apărut controversata carte Dreptatea şi justiţia de Jörg Kachelmann, în care el explică lucrurile din punctul său de vedere, discuţia publică s-a relansat cu toate pînzele sus, păstrînd, evident, acelaşi ton echilibrat.

S-a întîmplat, oare, asta pentru că forumiştii germani sînt 100% nişte cavaleri rafinaţi ai cuvîntului, călăuziţi de căutarea nepărtinitoare a adevărului? Ei, aş! Nu de puţine ori, în dezbaterile din subsolul unor articole se pot descoperi comentarii tăiate, din care nu au mai rămas decît pseudonimul autorului şi menţiunea moderatorului: „Blocat. Vă rugăm să folosiţi un limbaj adecvat unui forum public“.

De ce am povestit toate acestea? Citind uneori presa românească pe Internet, constat uluit că filtrarea de acest tip a comentariilor este inexistentă. Dimpotrivă, injuriile, limbajul abject şi calomniile de cea mai joasă speţă sînt preponderente. Fiecare cititor poate să denigreze pe oricine în public, după placul inimii. Mai mult decît atît, presa însăşi calcă ades în picioare orice etică elementară.

În Germania există, încă din 1956 – după modelul British Press Council, „Der Deutsche Presserat“ – Consiliul german al presei, alcătuit din jurnalişti, care supraveghează atît respectarea libertăţii presei, cît şi a unor deziderate etice elementare. În caz de abateri, urmează admonestări publice care atîrnă greu la cîntar. Nu e vorba aici deci de cenzurarea presei de către stat, ci numai de un autocontrol permanent şi de o cenzură a primitivismului rudimentar care în România s-a răspîndit ca o molimă, sub masca dreptului la exprimare liberă.

Campania recentă împotriva lui Mircea Cărtărescu şi felul în care valori intelectuale şi artistice precum Patapievici, Pleşu, Mungiu sînt puşi la stîlpul infamiei şi scuipaţi public, nu reprezintă decît vîrful unui gheţar imens care pluteşte în apele tulburi, cu iz de cloacă ale unei mari părţi a mass-mediei din România.

Dacă vreau să mai slăbesc un pic, nu trebuie să mai ţin dietă. N-am decît să-mi bag puţintel nasul în avalanşa de comentarii abjecte ale majorităţii forumiştilor – asta-mi taie pe loc pofta de mîncare pe mai multe zile.

Jan Cornelius este scriitor şi traducător, stabilit în Germania.

În fotografie: Jörg Kachelmann