Limbajul contabil ar frebui să fie universal – interviu cu Andreia MANEA

24 martie 2010   Oameni cu dileme

Absolventă în 2003 a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Andreia Manea conduce astăzi operaţiunile din Europa de Sud-Est ale celei mai mari asociaţii contabile din lume – ACCA (Association of Chartered Certified Accountants). Lucrează de patru ani la ACCA, după ce alţi şase ani a fost angajată la CECCAR (Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România), unde a ajuns directoare pentru relaţii internaţionale. Nu este genul de manager la care se ajunge doar după multe discuţii cu secretarele şi consultări de agendă. E directă, comunicativă şi prietenoasă. Se pare că tocmai acestea sînt calităţile care i-au folosit în carieră.


Explicaţi-mi, vă rog: ce e, de fapt, ACCA?

Sîntem cea mai mare asociaţie contabilă internaţională. Asta înseamnă că oferim calificarea contabilă cea mai populară din întreaga lume. Asociaţia s-a înfiinţat în 1904. Sediul nostru e în Marea Britanie şi avem birouri în 80 de ţări. În aceste ţări n-am obţinut o recunoaştere prin lege sau prin Ministerul Educaţiei pentru absolvenţii noştri, ci lucrăm cu asociaţiile contabile locale, care au şi ele calificările lor. ACCA vine ca o completare, ca o calificare internaţională peste certificările acordate de asociaţiile contabile naţionale. În anumite ţări sînt oameni care preferă să obţină doar calificarea noastră, fără să aibă şi calificarea naţională. Şi asociaţia naţională din România a acceptat că e vorba de un nivel atît de ridicat al calificării noastre, încît nu mai este nevoie să-i testeze şi ei încă o dată pe membrii noştri. Dacă ai trecut examenele noastre e suficient. În toată lumea există o jumătate de milion de membri ACCA, cu această calificare, iar în România sînt vreo 4200, la un număr total de cîteva zeci de mii de contabili. Aş spune că examenele noastre sînt total diferite de cele din România. Sînt bazate pe gîndire şi analiză. Eu am terminat facultatea destul de curînd şi încă îmi aduc aminte că acolo era vorba doar de aplicarea unor formule.

Î

Da, altfel nici n-am putea vorbi de peste 4000 de asemenea contabili. În principiu, firmele îi sponsorizează pe cei care fac cursurile noastre. S-a dus vestea că ACCA-ul ar fi o calificare scumpă, dar scumpe sînt cursurile (pentru că aducem lectori din străinătate care trebuie aduşi aici, cazaţi etc.). Există şi contabili care vor să obţină individual (nesponsorizaţi de firmă) această calificare pentru că au aflat care îi este valoarea, că e o ocazie să se perfecţioneze, să-şi dezvolte cunoştinţele sau ştiu că o pot folosi ca pe un fel de paşaport internaţional în profesie. Cu ea pot merge să lucreze fără probleme în America, în China sau în alte părţi. Aceştia aleg de obicei varianta să studieze singuri după manuale sau din cursuri online. E mai ieftin, iar noi sîntem flexibili la toate aceste metode de învăţare.

Criza nu e la fel peste tot

Ştiu că ACCA face sondaje periodice despre problemele economice în general. Ce rezultă în ceea ce priveşte mersul crizei din aceste sondaje, în ce fază ne aflăm?

Am făcut unul pe trimestru pe toată baza de membri ACCA din lume. Am observat de fiecare dată că mai toţi sînt pesimişti, că în opinia lor revenirea nu va fi prea rapidă. Dar obţineam nişte date prea seci şi probabil că am făcut prea des asemenea sondaje. Şi mai apărea o problemă. Erau puse la un loc date din toate părţile lumii, iar media rezultată nu era neapărat relevantă pentru România sau pentru alte zone, pentru că una e ce se întîmplă în China, alta e în Africa şi alta în Statele Unite sau în Marea Britanie. Eu, cel puţin, aşa am văzut aceste sondaje.

Ce pot să mai spun despre România, din ce am mai aflat de pe la membrii noştri ACCA, este că temerea cea mare e anul 2012, atunci cînd se va plăti cea mai mare parte din împrumutul FMI.

Anul 2012 ar corespunde – zic unii – şi cu Apocalipsa prezisă pe baza calendarului maiaş. Dar, dincolo de prostia asta, ştiu că aţi declarat recent că actuala criză riscă să afecteze limbajul contabil. Ce înseamnă asta, care e de fapt ameninţarea asupra limbajului contabil?

Îmi e teamă că din cauza crizei putem să dăm în patima suprareglementării. Noi, cei de la ACCA, am spus că, în general, nu contabilii sau auditorii au fost de vină pentru această criză. Noi am păţit-o cu celelalte scandaluri, cu Enron, cu Worldcom, dar în cazul de acum, băncile – şi nu contabilii – au fost de vină. ACCA a emis şi un raport despre asta. Acum, o suprareglementare a contabilităţii ar fi o mare greşeală. Pe de altă parte, sper că această criză va aduce şi schimbări pozitive, de tipul introducerii în companii a unui sistem mai bun de guvernanţă corporativă, îmbunătăţirea relaţiilor dintre directorii financiari şi managementul companiilor. Principalul pericol ar fi însă ca profesia noastră să devină prea supravegheată. Uniunea Europeană nu face decît să traseze nişte limite de reglementare foarte largi, dar guvernele naţionale pot merge pînă in extremis.

Credeţi că actuala criză a divizat sau a unit mai tare Uniunea Europeană?

Foarte greu de spus.

Din punct de vedere al limbajului contabil, măcar.

Ştiu că s-a început promovarea unor standarde pentru IMM-uri. Dar drept să vă spun, n-am observat schimbări semnificative de cînd cu criza.

Dar ce se întîmplă acum în Grecia are consecinţe asupra sistemelor contabile? Şi credeţi că viitorul euro (extinderea monedei) e mai tulbure după apariţia acestei situaţii din Grecia?

Asta ar fi o întrebare pentru dl Isărescu. Părerea mea personală este că viitorul euro nu va fi afectat. Asta pentru că s-a mai trecut prin crize şi moneda şi-a revenit. Este susţinută de mult prea multe lucruri (şi oricum, Grecia va fi şi ea susţinută) şi prin mulţi piloni. Dar nu e decît o părere personală.

Însă vă pot spune că această criză mondială se simte şi în firma noastră. Companiile nu-şi mai sponsorizează oamenii să vină la cursurile noastre, au tăiat din bugetele de training. În schimb, vin mai multe persoane în mod individual, pe cont propriu, fără sprijinul companiei. În asemenea perioade de declin economic, oamenii ori au mai mult timp liber, ori sînt speriaţi că pot fi daţi afară şi vor să-şi perfecţioneze cunoştinţele. După ce am observat practic acest fenomen, am aflat că s-au făcut şi studii despre asta.

 

O carte de vizită ţine loc de document contabil

Ştiu că România a adoptat un sistem contabil de tip francez, diferit de cel anglo-saxon. Era mai bine să fi fost cel anglo-saxon?

Cele două sisteme sînt total diferite, iar sub cel anglo-saxon s-a creat şi sistemul internaţional de raportare financiară. Noi am adoptat sistemul contabil francez, la pachet cu Codul Civil napoleonian. Sistemul francez este foarte prescriptiv, bazat pe reguli precise (în cazul în care e X, faci Y, în cazul în care e W, faci Z, dacă n-ai pus furnizorii la 401 e de rău). La englezi e cu totul altă poveste. Sistemul lor îţi dă loc de mai mult raţionament profesional. O companie poate să-şi dezvolte chiar propriul plan de conturi. Însă în sistemul nostru legislativ, nu cred că ar merge aplicată varianta anglo-saxonă. Să vă dau un exemplu. Eram în Bulgaria cu şeful meu şi am ieşit la o masă cu un client. La sfîrşit am zis că plătesc eu din bugetul meu, din România, dar că trebuie să mai aşteptăm un pic pentru că îmi trebuie factură şi ştampilă din partea restaurantului. Şeful meu e irlandez şi la ei, evident, e sistemul anglo-saxon. El a zis atunci că preferă să plătească el, pe bugetul firmei din Irlanda. Şi ce-a făcut? A luat cartea de vizită de la restaurant, a scris pe ea „Cină, 02/feb/2008 – 50 lire“ şi ăla era tot actul lui contabil, ceea ce pe mine m-a lăsat paf. Or, la noi, pentru a se putea întîmpla aşa ceva e nevoie chiar de o întreagă cultură.

Ar fi probabil destul de riscant să fie adoptat un astfel de sistem, mai ales cu mentalul nostru foarte imaginativ. Îmi inchipui deja cum s-ar împărţi pe stradă tot felul de cărţi de vizită în loc de facturi.

Da, ar trebui foarte bine gîndit şi însoţit de un pachet întreg de legi. Pe de altă parte, şi acum există o mulţime de companii în România care ţin evidenţă dublă, pentru că trebuie să raporteze şi la sediul central din ţara lor, în sistemul internaţional, adică în cel anglo-saxon. Asta e şi ideea creării standardelor internaţionale de raportare, să se creeze o limbă unică.

Republica Moldova în ce sistem lucrează?

Tot de tipul francez, dar şi mai birocratic decît la noi. Acolo, de exemplu, trebuie să semnezi trei exemplare ale unei facturi şi să ai ştampila la tine cînd primeşti factura...

În alte ţări, contabilul taie şi spînzură

Există prototipul contabilului cu mînecuţe şi ideea că a face contabilitate e ceva meticulos şi plicticos. Aşa este?

La noi există ideea asta. Pentru a explica, trebuie să intrăm puţin în istoria contabilităţii de la noi. Profesia are o destul de lungă tradiţie. De exemplu, corpul contabililor, CECCAR, împlineşte 90 de ani. Odată cu venirea comuniştilor însă, această asociaţie a fost închisă. Contabilitatea a devenit ceva schematic. Nu conta decît să se afle cît impozit plăteşte o întreprindere (asta interesa statul) şi apoi să se umfle cifrele conform statisticilor oficiale. Cu alte cuvinte, nu era nevoie de contabilitate. Şi atunci, această profesie a devenit exact aşa cum ziceţi dvs.: producţie, costuri, profit pe care îl înmulţim cu zece ca să-l raportăm, şi gata. În România, în meseria care arăta astfel s-au angajat foarte multe femei. Era un job călduţ, care le permitea să vină acasă mai devreme, să fie mai liniştite, să-şi crească copiii. Tendinţa asta cu mai multe femei s-a păstrat pînă astăzi. În alte ţări nu era aşa. Ştiu că străinii se mirau de proporţia de fete care lucrau la noi în contabilitate. În Marea Britanie, Franţa, Germania sau Italia, în acest domeniu sînt mai mulţi bărbaţi decît femei. Asta pentru că acolo era (şi este) o profesie în care tai şi spînzuri, o postură de decizie. În Anglia sau Franţa, contabilul e mîna dreaptă a directorului executiv, a CEO-ului, pentru că acesta nu poate lua decizii corecte fără să ştie ce se întîmplă în spatele cifrelor.

De tînără aţi ajuns într-o poziţie din care conduceţi operaţiunile ACCA în mai multe ţări din sud-estul Europei. Care credeţi că au fost calităţile şi studiile care v-au ajutat în mod special într-o astfel de carieră?

Cred că m-a ajutat experienţa pe care am acumulat-o la CECCAR. Iar dintre calităţi, cred că aceea că-mi place foarte mult să lucrez cu oamenii. Eu coordonez activităţile acestui birou. Sperăm să creştem şi biroul, dar şi numărul de studenţi şi membri ACCA, deci e vorba de dezvoltarea afacerii. Asta e activitatea principală. Or, pentru asta trebuie să ştii să discuţi cu oamenii, să construieşti relaţii şi să le menţii. În chestiunea cu studiile... sinceră să fiu, eu sînt mai degrabă pe formula Bill Gates, care a plecat din facultate. Eu am terminat facultatea, dar...

N-aţi lăsat şcoala să vă strice educaţia – după cum spunea Einstein.

Cam aşa ceva. Adică eu am şi lucrat în timpul facultăţii, iar experienţa practică a fost mai importantă. Acum, să mă ierte Dumnezeu, că totuşi vînd calificări contabile şi nu pot să zic despre orice calificare că n-ar fi importantă. Trebuie să-ţi dezvolţi mintea, s-o ţii ocupată, dar în ce mă priveşte nu cred că şcoala sau cursurile pe care le-am făcut m-au adus aici. E mai degrabă, aşa cum v-am spus, experienţa, faptul că am ştiut să vorbesc cu oamenii, că mi-am făcut treaba în mod serios şi... nu pot să las deoparte norocul. Trebuie să recunosc că am avut şi noroc. A fost însă un parcurs pe care nu l-am căutat.

Mai multe