Etică, biologie şi interese - interviu cu Peter SINGER -

27 noiembrie 2009   Oameni cu dileme

Bioetica reprezintă acea ramură a eticii preocupată de subiecte ridicate de ştiinţa biologiei şi de cea biomedicală. Termenul este uneori înţeles în sens mai larg, pentru a include probleme ce au legătură cu "biosfera" " fiind astfel cuprinse şi aspecte legate de etica mediului. În urma dezbaterii cu autorul conservator Dinesh D’Souza aţi scris un articol ce a fost publicat şi în revista noastră, legat de argumentele împotriva existenţei lui Dumnezeu. În opinia dvs., care este rolul religiei în societăţile contemporane? Depinde. Religia încă joacă un rol major în unele societăţi, dar unul prea puţin important, în altele. Probabil intenţia dvs. a fost să mă întrebaţi care ar trebui să fie locul religiei în societatea de astăzi. Acolo unde ea se manifestă, ar trebui să rămînă o chestiune de convingere personală. Nu văd de ce ar fi necesar să formeze baza legalităţii, pentru că legea ar trebui să-şi găsească fundamentele în politicile publice care să poată fi înţelese de către oricine, pe cale raţională. Dar sînteţi de acord cu ideea că etica însăşi îşi are rădăcinile în tradiţia religioasă? Nu, deloc. Etica este independentă de religie. Mulţi atei au fost oameni extrem de etici, în timp ce alte personaje puternic religioase s-au dovedit malefice " dar cred că nici nu mai e nevoie să menţionez acest lucru, în aceste vremuri în care sîntem martori ai unui terorism inspirat de credinţă. De exemplu, cînd creştinii citesc Biblia, ei îşi folosesc propria judecată ca să decidă ce precepte din cartea lor sfîntă vor accepta şi pe care le vor respinge. Şi, pe cale logică, credincioşii care spun "Dumnezeu este bun" ar trebui să recunoască că au o idee despre "bine" care nu derivă din cea de Dumnezeu. Altminteri, care ar mai fi sensul propoziţiei "Dumnezeu este bun"? Ar trebui să spunem doar că Dumnezeu aprobă ceea ce este dumnezeiesc. Sînteţi cunoscut şi pentru opinia că drepturile animalelor ar trebui să fie considerate similare celor ale omului. Cum răspundeţi argumentului că în natură există o ierarhie implicită între fiinţele umane şi cele non-umane? Nu credeţi că există pericolul să relativizăm conceptul însuşi de "drepturi", dacă îl aplicăm şi fiinţelor non-umane? Aş dori să vă corectez puţin: eu nu-mi bazez punctele de vedere etice pe drepturi, nici ale animalelor, nici ale oamenilor. Argumentul meu este că toate fiinţele au interese şi sînt îndreptăţite la o luare în considerare egală a intereselor lor. Doar faptul că o persoană aparţine unei rase diferite nu ar trebui să constituie o diferenţă în privinţa importanţei pe care o acordăm intereselor acelei persoane; în acelaşi mod, nici faptul că o fiinţă face parte dintr-o specie diferită nu ar trebui să constituie o motivaţie pentru a-i ignora interesele " în cazul în care comparăm interese similare. Aşadar, dacă o fiinţă simte durerea, nu putem spune că durerea ei nu contează pentru că nu este umană. Dar, desigur, putem spune că, fiindcă o fiinţă nu este umană şi nu are capacitatea şi calităţile intelectuale ale unui om, are şi interese diferite. Nu voi avea interesul să învăţ să scriu şi să citesc, de exemplu, pentru că nu sînt capabil să fac acest lucru. Dar suferinţa este o chestiune diferită. Nu e necesar să avem anumite calităţi intelectuale ca să fim capabili de suferinţă. Nu văd nici un pericol prezentînd această viziune, poate doar pentru aceia care profită de pe urma abuzului asupra animalelor, de exemplu încuindu-le în mari complexe zootehnice pentru o producţie de carne şi ouă mai ieftină decît dacă le-ar permite să aibă o existenţă decentă după standardele speciei lor. Care ar fi argumentele etice pro şi contra eutanasiei? Argumentele etice în favoarea eutanasiei voluntare prezintă două paliere. În primul rînd, se pune problema autonomiei personale " de ce ar trebui să-mi spună statul cît de mult să trăiesc? Dacă am o boală în stadiu terminal sau maladia este incurabilă, dar capacitatea mea mentală este încă în stare de funcţionare, eu sînt cel care poate judeca în cunoştinţă de cauză dacă viaţa mea este suficient de acceptabilă pentru a continua să trăiesc. Al doilea tip de argument se referă la faptul că acceptarea eutanasiei voluntare presupune să fim de acord că oamenii nu trebuie să sufere inutil. De ce sîntem noi în măsură să-i obligăm pe alţii să treacă prin toate etapele finale ale unei maladii chinuitoare, aflată în fază terminală? Un argument împotriva eutanasiei ar fi acela că e întotdeauna greşit să-i iei intenţionat viaţa unei fiinţe umane inocente. În opinia mea, această poziţie ignoră factorul esenţial, că în eutanasia voluntară nu există nici o "victimă" " persoana care moare vrea să moară. Un al doilea argument ar fi că acela că legalizarea eutanasiei voluntare ar putea fi primul pas spre un efect de domino care va duce şi la acceptarea uciderii altora. Dar astăzi, cînd s-au adunat mai mulţi ani de experienţă asupra eutanasiei voluntare sau a sinuciderii asistate medical în Olanda, Belgia, Elveţia şi statul american Oregon, nu cred că datele arată că am avea motive să ne temem de un astfel de efect de domino. Aţi comparat la un moment dat efectele încălzirii globale " cauzate, în opinia dvs., în special de statele industrializate " cu colonialismul. Nu putem spune, în acelaşi timp, că, dacă statele occidentale sînt într-adevăr la sursa unor schimbări climatice, în acelaşi timp este îndreptăţit să le fim recunoscători pentru exepţionalele inovaţii tehnice şi ştiinţifice din ultimele secole? Ar mai fi fost posibil să ajungem la beneficiile tehnologice de astăzi fără să exploatăm şi combustibilii de origine fosilă " conform zicalei că, dacă vrei o omletă, întîi trebui să spargi nişte ouă? Ceea ce spuneţi despre importanţa în viaţa noastră a tehnologiei produse de ţările industrializate şi a dependenţei inevitabile, la un moment dat, de combustibilii fosili este adevărat. Dar acest aspect nu schimbă datele etice a ceea ce fac astăzi statele industrializate. Ele ştiu care sînt consecinţele dacă emit în continuare aceleaşi cantităţi de gaz de seră. Ele sînt conştiente că schimbă clima planetei într-un mod impredictibil. Scăderea cantităţii de precipitaţii a cauzat deja secete devastatoare şi incendii de păduri în Australia. Dacă lucruri similare vor avea loc în Africa sau Asia, milioane de oameni se vor afla în imposibilitatea de a-şi cultiva recoltele şi vor fi nevoite fie să se refugieze în alte zone ale planetei, fie să moară de foame. Creşterea nivelului mărilor va duce la inundarea unor regiuni fertile de deltă din Bangladesh şi Egipt, obligînd alte milioane de persoane să-şi părăsească pămînturile. Ţările dezvoltate economic sînt cele care provoacă aceste probleme, iar locuitorii din statele în curs de dezvoltare vor avea cel mai mult de suferit. De aceea am comparat acest fenomen cu colonialismul. Mi se pare una dintre cele mai amarnice nedreptăţi comise vreodată. a consemnat Mădălina ŞCHIOPU

Mai multe