Vaci şi licitaţii
Cu toţii am observat, mai mult sau mai puţin, vacile pictate, cu mai multă sau mai puţină imaginaţie - şi tot atîta stil - de pe străzile sau din anumite clădiri bucureştene. Pe unii i-au lăsat indiferenţi, asupra altora dintre concetăţenii noştri ele au exercitat însă o fascinaţie deosebită. Motivele acesteia: poate însăşi prezenţa vacilor, animale cu care sîntem atît de familiari în altă ipostază şi pe care le respectăm destul de puţin în ciuda "foloaselor" lor; sau, pur şi simplu, pentru ineditul lor, un alt tip de prezenţe, măcar mai colorate, în spaţiul bucureştean îndeobşte cenuşiu; şi, nu în ultimul rînd, pentru faptul că simpaticele rumegătoare vor fi vîndute, la licitaţie, pe sume mari (lucru care deja s-a petrecut). Mulţi dintre co-orăşenii noştri şi-au pus întrebarea, de altfel, firească, la ce sumă poate ajunge un astfel de exponat; ba unii dintre ei (e adevărat, cunosc un singur exemplu) s-au întrebat dacă nu cumva ele însele sînt umplute cu bani. Faptul că licitaţia finală este una caritabilă nu a părut să conteze pentru populaţia curioasă, ba, dimpotrivă, a fost un mai dihai pretext pentru speculaţii. Altfel, bucureştenii au mai luat în seamă prezenţa vacilor în următoarele moduri creative: le-au mîzgălit, încălecat şi s-au pozat, alături de amorezi sau membri ai familiei, cu ele. În final, licitaţia unora dintre exemplare, şi anume a 20 dintre ele, a avut loc: fondurile primite pe 18 dintre exemplare au fost în beneficiul Special Olympics Romania, organizaţia caritabilă oficială a evenimentului, iar celelalte două - pentru ajutorarea victimelor inundaţiilor. Cele dintîi urmează să fie alocate Jocurilor Prieteniei, Special Olympics Romania 2005, la care vor participa sportivi cu disabilităţi mentale. Acestea s-au ridicat, în final, la 44.450 de euro, în timp ce pentru sinistraţi s-au strîns 4.100 de euro. Cea mai bine vîndută vacă a fost cea realizată de Andrei Fărcăşanu, după ideea Nadiei Comăneci (care e, de altfel, şi preşedinta de onoare a Special Olympics): aceasta a fost achiziţionată de David Howe cu 6.000 de euro. Informaţiile de mai sus, pe un vizibil şi destul de anost ton oficial, aparţin comunicatului de presă al firmei organizatoare a licitaţiei, Event Horizon. La faţa locului însă, impresiile au fost altele. Desprinzîndu-ne cu greu de la concertul de jazz al lui Nigel Kennedy, am plecat spre sala "Atelier" a Teatrului Naţional, aproape de ora anunţată - 20 (pe 12 septembrie) - pentru licitaţie. Acolo, o parte din artiştii realizatori, multă presă şi puţini licitatori. Se pare că participanţilor la licitaţie li se oferiseră şi bilete la concert, dar cum acesta durase aproape dublu decît se estimase iniţial, evenimentul s-a tot amînat: "Pe holul de lîngă sala licitaţiei erau mîncare şi, desigur, mese. Mi-am luat mîncare şi un suc. Mîncam... cînd, deodată: ŤVă rugăm să vă ocupaţi locurile în sală». Vroiam să mă opresc din mîncat (şi sigur m-am oprit). Eram gata să intrăm în sală (spun Ťeram gata» ca şi cum aş spune Ť...i-a luat mingea lui... »), dar... mama s-a întîlnit cu un prieten de-al ei (care desenase şi el o vacă) (n.red.: Cristi Puiu) şi... a spus că licitaţia nu a început. Oricum licitaţia nu începuse. Ne-am mîncat mîncarea pînă la capăt. Am intrat în sală, dar... O! Nu! Vacile erau pe scenă, dar unde era licitatorul? Am pozat vacile care îmi lipseau şi am plecat. A început licitaţia fix după ce am plecat. Încă o zi plăcută... Staţi! Am uitat să vă spun ceva: mi-am luat un set de hîrtii pe care pui paharele şi o insignă". Relatarea de mai sus îi aparţine băiatului meu Luca, care are 9 ani, a scris-o pentru revista clasei, cu referiri la stilul prozatorului pentru copii Lemony Snicket. Luca este un mare fan al vacilor şi foarte la curent cu tot ce le priveşte. Naraţiunea lui, venind din partea unui inocent cu adevărat fascinat de micile suveniruri şi de eveniment, dă peste nas, cred, aceleiaşi percepţii, de astă dată mai puţin implicate, mai sastisite şi mai formale a multor confraţi de-ai noştri atunci cînd e vorba de evenimente mondene: mai ciugulim ceva, mai bîrfim, mai luăm ceva pe gratis... Scopul nobil, mai ales cel caritabil al evenimentului, în manieră românească, îşi pierde, în general, grandoarea, în faţa micilor amănunte nesemnificative. Totuşi, licitaţia în cauză, deşi s-a ţinut mult mai tîrziu decît era planificată, şi-a atins scopul - adică a strîns fondurile preconizate. Iar noi, fanii mai mult sau mai puţin genuini, ni le-am atins pe ale noastre: am văzut, îndeaproape, cîteva din vacile care chiar ne-au plăcut şi care au mai înveselit străzile bucureştene.