Supravegherea

Am scris în urmă cu două săptămîni despre sistemul de supraveghere rutieră de pe Valea Prahovei. Mă întrebam cît de repede vor găsi românii un antidot la acele camere de luat vederi. Ei bine, n-au trecut două zile şi antidotul a fost dat chiar publicităţii. E vorba de nişte folii transparente sau spray-uri cu care se acoperă numărul maşinii, aşa încît camerele de filmat nu-l mai pot înregistra. "Lupta" cetăţenilor cu Poliţia continuă aşadar şi în 2006. Am trecut şi eu pe Valea Prahovei. Şi mi-am dat seama că am fost prea blînd scriind despre faptul că sistemul de supraveghere ar putea fi OK, dar că şoseaua e în neregulă pentru că trece prin localităţi, şi aşa mai departe. Nimic nu e OK în această poveste. Sistemul e total nefiresc şi nu face decît să-i scoată din minţi atît pe şoferi, cît şi pe pasageri. Aproape nimeni nu mai depăşeşte 50 de kilometri pe oră, nici în porţiunile pustii, considerate a fi în localitate, dar unde s-ar putea merge în deplină siguranţă cu viteză mult mai mare. Nu pare să existe nici o intenţie de a diferenţia limitele de viteză pe aceste porţiuni. Venind, de exemplu, din Austria, unde nimic nu te împiedică să mergi aşa cum simţi că e firesc, raţional şi nepericulos, ajungi pe Valea Prahovei, unde te trezeşti deodată sub o presiune poliţienească anormală. Şi în Occident, în locurile în care şosele mai trec prin centrul localităţilor, viteza e limitată într-adevăr tot la 50 de kilometri pe oră. Dar e vorba de porţiuni foarte scurte, chiar în centru şi unde nici un om rezonabil nu s-ar încumeta să meargă mai repede. În rest însă, sînt marcaje care permit circulaţia cu 70 sau 80 la oră, chiar dacă e tot localitate. Pe şoselele cu patru benzi, aşa cum e cea de la Bucureşti la Cîmpina, se poate merge de regulă cu 100. Totul e cît se poate de raţional. Poliţiştii noştri spun că au găsit soluţia să reducă accidentele. O rezolvare poliţienească. Cel mai sigur, ca să nu mai fie chiar nici un accident, ar trebui să se interzică de tot circulaţia automobilelor. Sau măcar să se raţionalizeze benzina, ori să circule o zi cei cu număr cu soţ, o zi cei cu număr fără soţ. Oamenii plătesc o taxă de drumuri sub formă de rovinietă. Benzina e şi ea accizată. Anual se mai achită şi un impozit pe maşină. Şi în loc ca autorităţile, care încasează aceste taxe, să caute soluţii de uşurare a circulaţiei pe drumuri - care se mai numesc şi naţionale -, pun tot mai multe restricţii. S-au făcut pasarele pentru pietoni pe care nu le foloseşte nimeni. Limita de viteză pe acolo e tot aia. Ba, mai mult, din legislatura trecută a mai fost inventată o zonă de restricţii în dreptul localităţii Cornu, deşi comuna propriu-zisă e la 3 kilometri depărtare de şosea, iar rezidentul notoriu de la Cornu n-a mers probabil, în viaţa lui, cu 50 de kilometri pe oră. De la Azuga la Bucureşti se fac acum vreo trei ore. Se circulă ca într-un gigantic convoi mortuar. Cine nu se enervează adoarme la volan. Accidente sînt în continuare. Unul de-a dreptul sinistru de care ştiu, s-a petrecut chiar acum o săptămînă: trei maşini au devenit cît una singură. Măsurile, de-a dreptul represive, n-au golit şoselele de nebuni, ba chiar ar putea să înnebunească pe mult mai mulţi. Oamenii din zonă deja îi sfătuiesc pe şoferi ca la Sinaia s-o apuce pe varianta prin Tîrgovişte: "Chiar dacă ajungi tot aşa tîrziu, măcar scapi de drăcoveniile alea enervante". În ciuda rigidelor argumente prin care Poliţia încearcă să-şi motiveze măsurile, totul nu e decît o bătaie de joc la adresa bunului-simţ. Camere de supraveghere mai există în Europa, dar nicăieri sistemul nu se aplică împotriva oamenilor obişnuiţi. Urmele statului comunist poliţienesc sînt încă serioase pe şosele şi încă şi mai serioase în creierele unora dintre noi. Şi mai ştim că şefii Poliţiei sau oficialii pînă la ranguri foarte mici, merg tare, peste limita de viteză legală, cu girofar sau fără (am văzut şi cu ce viteză mergea actualul preşedinte, chiar atunci cînd nu era preşedinte, în campania electorală). Nici lor nu le convin măsurile pe care chiar ei le instituie. Unii şoferi spun însă că atunci cînd treci de pe şoselele Republicii Moldova pe cele ale României, parcă ai intra, cică, în Europa. Comparaţia cu estul fost sovietic e o bună alinare.