Ştiri nebăgate în seamă

Pe 12 mai 2007, la Karachi (capitala Pakistanului) se desfăşura o manifestaţie de protest împotriva deciziei preşedintelui Musharraf care îl concediase fără nici o explicaţie pe procurorul-şef al ţării. Manifestanţii au fost atacaţi de forţele înarmate ale unui partid local; autoritatea de stat n-a intervenit: peste 40 de morţi. "Sînt medic într-un mare spital public, un spital renumit din Karachi. Lucram de 32 de ore. În ziua aceea am îngrijit persoane ciuruite de gloanţe, dar nimic nu m-a revoltat mai mult decît comportamentul celor nouă oameni, membri ai unui partid politic, care erau înarmaţi şi erau însoţiţi de doi funcţionari. Au încercat să-l ia cu forţa pe un rănit, adus cu o ambulanţă la spital. Era clar că vroiau să-l omoare. Cînd tînărul meu intern a încercat să-i împiedice, l-au lovit. Ne-au scos pe amîndoi din salon. Apoi, cei cu puşti de vînătoare, pistoale şi două AK-47 au intrat în hol ca să-l ia pe rănit. Am alergat spre grupa de rangers - grupul paramilitar subordonat armatei - şi spre inspectorul de poliţie, care stătea lîngă poarta principală, să cerem ajutor. Mi s-a răspuns: ŤÎi ştim pe indivizii ăştia, dar ce putem face? Avem ordin de la cel mai înalt nivel să-i lăsăm în pace pînă la ora 16. Numai după aceea ne putem ocupa de situaţie». I-am dat telefon unui prieten ştiind că e rudă cu un om important din partidul agresorilor. Peste cinci minute, la telefon, agresorilor li s-a dat ordin să plece. Unul dintre ei, cu o bandana pe cap, m-a ameninţat înainte de a pleca. Internului i-a confiscat telefonul. Bolnavul căutat fusese ucis cu trei gloanţe în cap. Şi dumneavoastră, domnule Preşedinte şi domnule Prim-ministru, unde eraţi în ziua aceea de 12 mai? A, da, acum îmi aduc aminte, vorbeaţi mulţimii la un miting organizat la Islamabad. Era un fel de bîlci, participanţii dansau, bucuroşi că li s-au dat bani ca să fie de faţă. Normal, faptul că oamenii dansează nu înseamnă nimic rău, dar un asemenea spectacol, în timp ce cel mai mare oraş al ţării e în flăcări, nu are un efect dezirabil pentru imaginea unui şef de stat şi a unui şef de guvern, nu-i aşa?" (Omar R. Quraishi, The News, Karachi) ( M. B. ) * Noi "dispute" anglo-franceze. În Europa Occidentală, există de mult obiceiul trimiterii copiilor în "vacanţe de studiu" în străinătate, unde sînt găzduiţi de familii. Dar, avertizează The Times, în Marea Britanie programele de studiu cu găzduire în familie devin o industrie: "În multe case britanice gazdele sînt interesate doar de banii cîştigaţi, ceea ce trădează scopul sejurului în familie, care este acela de a-i oferi tînărului o imersiune în realitatea locală" - spune francezul Jean-Pierre van Deth, preşedinte al Oficiului naţional pentru garantarea sejururilor şi stagiilor lingvistice. Marie-Hél