Ştiri nebăgate în seamă

* Lustraţia. Una dintre cele mai notorii figuri ale regimului Augusto Pinochet din Chile, Osvaldo Romo, a murit în puşcărie. Executa o condamnare de 15 ani pentru uciderea a trei disidenţi şi urmă să mai fie învinuit într-un proces pentru abuzurile comise în perioada 1973-1990. Condamnarea din primul proces şi lucrările celui de al doilea erau consecinţele activităţii sale în celebru-infama Villa Grimaldi, unde fusese un torţionar remarcabil. Ofiţer în poliţia secretă, cel poreclit El Guaton (Grasul) a fugit în Brazilia, dar a fost extrădat în Chile. Într-un interviu dat la televiziune s-a şi lăudat cu ceea ce înfăptuise în timpul dictaturii. A povestit cum i-a spus şefului poliţiei secrete, generalul Manuel Contreras, că ar fi o greşeală ca disidenţii încarceraţi să fie lăsaţi în viaţă. "N-are rost să-i lăsăm să trăiască pe copiii ăştia, generale!" Cît generalul Pinochet a fost la putere, au murit sau "au dispărut" peste 3000 de oameni. Vinovat de o parte din aceste crime, Osvaldo Romo a murit în închisoare în urma unor afecţiuni cardiace şi probleme respiratorii. Plămînii şi inima funcţionează conform propriilor legi ale lustraţiei. (BBC) * Armate private. Pe 3 iulie, Parlamentul rus a permis celor două mari monopoluri energetice, Gazprom şi Transneft, să folosească unităţi armate private, urmînd ca ministerul de Interne să le asigure armamentul. Motivaţia acestei decizii se bazează pe necesitatea de a păzi instalaţiile de petrol şi gaz - esenţiale pentru economia ţării - de atacurile teroriste. Ziaristul Vladimir Tiomnîi a scris pe website-ul grani.ru: "crearea unor armate private stabileşte un precedent periculos". Precedentul pare a consfinţi premisele unui stat în stat, prin care statul oficial reprezentat de Kremlin capătă un instrument cu care poate pedepsi orice vecin mai năzuros. Precedentele ucrainene şi cel belarus (suspendarea livrărilor de gaz într-un moment de conflict politic) transformă apariţia unor asemenea unităţi militare într-o ameninţare concretă la adresa clienţilor Rusiei. Desigur, statul suveran rus are dreptul să-şi apere bogăţiile aşa cum crede de cuviinţă, dar înfiinţarea unor armate particulare seamănă cu mitologia creată de cucerirea Vestului Sălbatic. Dorinţa Rusiei de a redeveni o super-putere n-ar trebui s-o arunce cu 200 de ani în urmă. (Guardian) l Ei între ei. O prezentatoare a emisiunii de dimineaţă, difuzată de postul de televiziune MSNBC american, a refuzat în mod spectaculos să citească întîi - aşa cum i se ceruse - în cadrul programului de ştiri, vestea eliberării lui Paris Hilton din puşcărie şi de abia apoi poziţia unui senator care critica poziţia preşedintelui George Bush din Irak. Paris Hilton este o tînără domnişoară - moştenitoare a celebrului lanţ de hoteluri - mereu îndrăgostită de prietenii prietenelor ei, cu prestaţii artistice la fel de importante ca şi delictele (conducere sub influenţa alcoolului, scandaluri în public) care o aduc în conflict cu legea. Sperăm că se ştie cine e George Bush jr. şi ce e Irakul. Prezentatoarea revoltată a rupt hîrtia cu ştirea despre domnişoara Hilton, a încercat să-i dea foc, oricum a distrus-o. "Ai schimbat lumea", i-a spus răzînd colega ei de emisie. "Da, am schimbat-o. Cel puţin în ceea ce mă priveşte." Curajoasa prezentatoare a ştirilor care a vrut să restabilească logica lucrurilor se numeşte Mika Brzezinski şi este fiica fostului consilier pentru politică externă al Preşedintelui Jimmy Carter, Zbigniew Brzezinski. (Guardian, 29 iunie 2007). ( M. B. )