Reţete de toate felurile şi pentru toate bolile

La 1800, medicina se află într-o stare incipientă. Cîţiva medici regăsiţi mai degrabă în capitală şi-n preajma curţii domneşti, spiţerii şi spiţeriile lor vînd remedii bune sau proaste, vechi sau chiar mortale, "hirurgii" sînt specializaţi în lăsarea sîngelui. În schimb, la sat sau la oraş, puzderie de moaşe, doftorese, vraci şi vrăjitoare "oblojesc" cum pot trupuri şi suflete bolnave. Ieşite din această tradiţie populară a utilizării cît mai intensă a plantelor şi-a puterilor lor terapeutice, zeci de reţete se transmit şi se transcriu pentru a nu fi uitate, pentru a fi utile în orice moment. Vă transmitem numai cîteva dintre ele, poate cine ştie, chiar şi azi vă mai pot fi de folos, acum cînd medicina românească este mai puţin interesată de pacient şi mai mult de ce se ascunde în plicul obligatoriu. Pentru dureri de cap. Sara cînd vre să se culce, să toarne apă caldă bine într-un vas adînc, în care să ajungi pîn la fluerul piciorului şi să stea cu picioarele în apă jumătate de ceas sau şi mai bine, şi aceasta făcînd în două-trei seri sau şi mai mult conteneşte durerea desăvîrşită. Pentru măsea cînd te doare. Să iei puţintică smirnă şi să rupi o fărîmă cît va încăpea în gaura măselei, de va fi găunoasă, iar de nu, să pui pe de latura ei. Cînd dor măselile. Să ieii sîmburi de măslină uscată şi pisează mărunt şi să pui într-o oală nouă, adică într-o pipă cu ciubuc nou şi să tragi fumul în gură, care va treci prăfuşorul. Să nu te îmbeţi. Să faci scrum din piatră acră şi să-l bei cu apă, un pahar. Sau să soarbă oţet că se va trezi. Şi într-alt chip: să roază cocean de varză sau migdale amare, că nu te vei îmbăta. Cînd se va strica omul la stomah. Să mănînce migdale şi să e cimbru, să-l pui într-o oală nouă cu apă, să fiarbă bine, să be. Pentru durere de inimă. Ghinţitură (genţiană), să razi puţin, să o amesteci cu vin tare, cu horelcă sau apă, să bei; al doilea, sîmbur de nucă, să-l arzi bine şi să bei cu vin alb. Pentru junghi. Hrean pisat să legi acolo. Pentru tuse. Ia ceapă şi o coace în foc şi îţi ungi tălpile picioarelor cu dînsa. Cînd pute gura omului. Coajă de rodii să rumegi în gură. Şi într-alt chip: trandafir uscat să arzi în foc şi să faci ca făina şi să presari pe dinţi. De mirosul greu al gurii. Pelin verde să fierbi cu oţet, să speli gura în toată vremea. Cînd se negresc dinţii la om. Să arzi corn de cerb, bine, să se facă alb şi să-l pisăzi bine şi să freci dinţi. Pentru dambla. Îndată curăţenie şi sînge cu lipitori multe, 30 şi 40 şi pază de mîncare; acestea şi a treia zi, de nu se va înmuia. Omul ce nebuneşte. Să bei Sfîntul Mir pe nemîncate şi să ţii curat omul, cel ce va da Mirul. Al doilea: să iei capu rîndunelei şi inima rîndunelei şi să le arză omul în foc şi să bei cu aghiasmă. Cînd să face ceva la picior sau de-i umflat. Să iei făină curată 48 dramuri, plumb ars, adică cenuşă cu care smălţuiesc olarii, 16 dramuri, şi să o amesteci cu tărîţă de secară şi să pui pe pînzătură, să legi la locul cel bolnav sau pe umflătura piciorului. Pentru umflătură de boaşe. Frunză de răchită şi drojdie de vin, să li mesteci într-un loc şi să pui în umflătură. Omul ce nu se poate pişa. Sămînţă de curcubete şi să o pisezi bine ca făina, şi să o be cu miere întru patru dimineaţi pe nemîncate. Cînd este încuiat (constipat) omul. Să pui două linguri miere şi două ouă să fiarbă, pînă se vor îngroşa. Apoi să faci un cepşor pînă e cald şi să-l ungi cu cevaşi şi să-l bagi în şezut, că se va slobozi. Pentru ca să nu dormitezi. Să mănînci pelin cu oţăt, iar pentru deşteptat: inimă de arici să porţi la tine. Iar sîngele să-l pui la căpătîiul muerii tale, şi-şi va spune ibovnicul. Copilul şi omul mari di nu va pute dormi noaptea. Cu coajă di şarpi să-l afumi. Şi iarăşi: puţin coadă di şarpi să pue în poţinel vin şi să-l ungă pi cap. Cîtă eficacitate aveau aceste reţete, unele stranii, nu putem şti. Cert este că ele sînt reluate de la un manuscris la altul, completate, recopiate, recomandate de doftorese, vrăjitoare şi vraci, poate folosite de boieri şi ţărani, de meşteşugari şi negustori, de bărbaţi şi femei în faţa suferinţei trupeşti şi-a dorinţei de-a mai trăi încă o zi. Unele cred că vă pot fi de ajutor în aceste zile de sărbători dacă n-aţi fost din timp la medic pentru colebil, paracetamol, aspirină sau mai ştiu eu ce alt medicament necompensat, dar "reţetat".