Preludiu la Spiritul Crăciunului

Nu mă pot abţine, an după an, să observ cum, cam de pe la începutul lui decembrie (ba uneori chiar şi mai devreme), Spiritul Crăciunului (care se poate scrie şi cu "s" mic, dar eu îl prefer cu "s" mare, după Colindă de Crăciun a lui Dickens) pune stăpînire pe oraş şi pe noi, fie şi în variantă comercială. Am mai spus-o, şi o repet, oferta consumistă, mai ales în asemenea momente, îşi are rostul ei, contează - cred - doar să-şi ridice standardele şi să fie tot mai rafinată şi diversificată. Cum să nu se întîmple lucrul acesta tocmai de Crăciun cînd, pînă la urmă, întreaga societate de consum poate fi privită ca un Moş Crăciun permanent, mai şcolit într-ale marketing-ului? În anii din urmă, rafinarea şi diversificarea, de care vorbeam, se produc tot mai vizibil. Atmosfera din cărţile poştale cu şemineu, brad idilic şi Moş rubicond, toţi aparţinînd unei lumi de turtă dulce fără determinare temporală, este tot mai fidel reprodusă de cîteva magazine de decoraţiuni interioare specializate, iarna, în mare parte, pe podoabe de pom. "Lida", "Sarra Blu", "Totem", "Atmosphere Deco", "Boribon" - sînt numai cîteva exemple de locuri ce reproduc, măcar în parte (în anumite colţuri speciale ale lor) atmosfera din atelierele lui Moş Crăciun: în care lucrurile sînt, măcar aparent, vechi, din materiale naturale, de cele mai multe ori în culori calde. Poate că magazinul care seamănă cel mai mult cu un atelier de-al moşului este "Boribon": acesta este specializat chiar pe produse din lemn, lut, piele sau paie, cele mai multe făcute manual. Vitrina e aranjată în acelaşi stil, cel în care ne-au obişnuit filmele cu Moş Crăciun, uşor naiv şi fără amprenta, vizibilă, de eficienţă comercială. Produsele nu sînt mirobolante, nu-ţi iau ochii: dar te atrag tocmai prin stilul lor miniatural, neostentativ, personalizat. Un Pinocchio marionetă, un înger din mătase de porumb sau o pisică din lemn, chiar dacă nu întotdeauna la preţuri foarte accesibile, sau nu mereu perfect finisate - par mai curînd scoase din atelierele spiriduşilor decît un circuit superspecializat de la "Tommy Toys". La fel - un set de cuburi din lemn, precum cele cu care generaţia noastră de tranziţie încă se mai juca în copilărie, care nu se îmbină, ci doar se suprapun. Înclinaţia nostalgică nu înseamnă că sînt împotriva jucăriilor mişcătoare sau mecanice, în general. Nu pot spune că mă omor după blănoşii hidoşi de la tarabe care cîntă, distorsionat, vreun fragment al unui şlagăr la modă, dacă-i apeşi pe coadă. În schimb, consider cutiile muzicale, caruselele şi globurile cu scene de iarnă şi zăpadă falsă înăuntru mai aproape de ceea ce deja menţionaţii spiriduşi ar putea produce într-un atelier respectabil de la pol. Magazinele "Lida" abundă în aşa ceva: sînt kitsch-uri, nu sînt ieftine, dar sînt adecvate. Tot vorbind de spiriduşi, constat că aceştia, alături de îngeri, sînt găselniţa sezonului. După ce ne-am delectat, în anii trecuţi, cu nenumărate ipostaze ale Moşului şi Crăciuniţei sale, anul ăsta angajaţii săi au ieşit în faţă. Precum şi corespondenţii lor din straturile mai de sus, mai imateriale şi spirituale - îngerii, o variantă mai blîndă a eternităţii, digerabilă pentru consumatorul mediu. La mai toate magazinele amintite, se găsesc tot soiul de îngeri, unii idilici, alţii sobri şi plictisiţi, ba chiar - a treia categorie de nesuferiţi, puşi pe şotii, mai aproape de straturile fierbinţi de jos, decît de cele fluide din înalturi. Şi, în fine, magazinele amintite - cel puţin unele dintre ele - ştiu să creeze şi atmosferă. Cel puţin aşa se întîmplă - după cum îi spune şi numele - cu "Atmosphere Deco": e impresionantă şi casa în care îşi are sediul, aşa cum îţi răsare ea în noapte, într-o zonă, altfel, destul de neluminată, dar şi modul, deloc întîmplător, de aranjare a obiectelor. Îţi vine să stai, şi să cauţi, chiar dacă nu vrei neapărat să cumperi.