Politicienii lui Pavlov. Testvot.eu

Sigur ştiţi despre cîinele lui Pavlov cu ajutorul căruia s-au demonstrat experimental reflexele condiţionate. Există în politică unele idei şi cuvinte care funcţionează ca în experimentul lui Pavlov. Cînd le aud, politicieni, ziarişti, făcători de zgomot la galerie se reped imediat. Remarcabil în acest caz este faptul că exprimarea lor este total disjunsă de un proces de gîndire raţională. Auzi cuvîntul " clink! " ai o opinie. Este un reflex politic condiţionat. Politica modernă şi televiziunea încurajează oamenii să reacţioneze precum cîinele lui Pavlov. Sînt aşa de multe teme de dezbatere, atît de multe emisiuni şi televiziuni încît atunci cînd devii unul dintre cei aflaţi permanent la televizor şi în vizorul opiniei publice nu mai ai timp să gîndeşti. Aşa apar consultanţii politici, acei indivizi de gen Bogdan Teodorescu sau Dan Andronic care nu se pricep la nimic anume, doar la generat reflexul pavlovian potrivit. Astfel încît politicienii primesc dimineaţa de la firme specializate liste cu reflexe: dacă auzi "Băsescu", bagi "dictator"; dacă auzi "FMI", bagi "şomaj", dacă auzi "cod civil", bagi "Europa". Ca să fii funcţional la cele două talk-show-uri şi trei dezbateri pe zi trebuie să memorezi bine perechea stimul/idei-reflexe. De aceea au devenit televiziunile de ştiri insuportabil de plicticoase, cîinii lui Pavlov au fost interesanţi prima dată, cînd au ajutat ştiinţa să evolueze, dacă îi vezi zilnic nu îţi mai spun nimic. Pe lîngă clopoţeii zilnici, un politician în vogă mai trebuie să reţină nişte clopoţei macro, nişte reacţii care pot fi utile pe termen lung şi nu se schimbă uşor. De pildă, în cazul lui Crin Antonescu, un politician tocmai bun să-ţi zdruncine încrederea de sine " te poţi întreba serios cum de ai putut să crezi ani în şir că este un tip inteligent. A zis Elena Băsescu că dacă PE va recomanda legalizarea drogurilor uşoare, ea va fi de acord. De aici, Crin Antonescu a simţit nevoia să reacţioneze. Deci, a sunat clopoţelul cu droguri? Deci, droguri, deci, nasol. Deci, te încrunţi. Deci expectorezi reflexul cu poporul care moare de foame şi "pipiţa" care se gîndeşte la droguri. Zice Antonescu: "Elena Băsescu le promite românilor legalizarea drogurilor, asta le lipseşte românilor. Asta trebuie să facă românii fără serviciuri, să ia nişte droguri uşoare, asta ne mai lipsea în România". A se observa elanul muncitoresc, agramatismul amar în context şi vîna fesenistă cu care pune mîna în şold. Este partidul care în 1990 făcea figură de club select al oamenilor care au dreptate împotriva curentului. Nu ideea în sine mă enervează, ci stilul vadimist-poporanist: Crin Antonescu ştie el ce vrea poporul muncitor şi reacţionează pavlovian. Nu există o dezbatere serioasă la nivelul Parlamentului European privind legalizarea drogurilor uşoare, aşa cum lăsa să se înţeleagă întrebarea lui Victor Ciutacu către Elena Băsescu (care arată măcar că deşi nu are habar, nu şi-a format încă reflexele pavloviene). Dar atunci cînd apare discuţia, grupul liberal din PE este cel mai favorabil relaxării legilor în domeniu. Chris Davis, fostul lider al grupului ALDE în Parlamentul European (din care face parte PNL), a promovat la nivel european politica liberal-democraţilor britanici de legalizare a posesiei de marijuana şi s-a lăsat chiar arestat în cadrul unui protest organizat, într-un gest de nesupunere civică. Ce mai palmă muncitorească i-ar trage năvalnicul Crin Antonescu dacă l-ar prinde pe aici cu aşa idei! M-am lungit cu acest caz de salivare în spaţiul public cînd de fapt mă pornisem să scriu despre excelentul site www. testvot.eu. Este o platformă online unde vizitatorul poate răspunde la 40 de întrebări privind politicile europene. Domeniile sînt diverse, de la modalitatea desemnării preşedintelui Comisiei la politicile energetice sau de extindere, la subvenţiile agricole. După ce răspunzi, primeşti nişte scoruri şi vezi cu care dintre partidele româneşti te potriveşti cel mai bine. Este un exerciţiu personal pe care vă îndemn să-l faceţi înainte de alegerile de duminică. Văzînd însă cum se plasează partidele pe diverse dezbateri, nu m-am putut abţine să nu constat acelaşi gen de reacţie pavloviană la multe întrebări. Sînt anumite cuvinte care declanşează idei-reflex. În unele cazuri cei care au răspuns la întrebări din partea partidelor nu prea au habar ce au făcut europarlamentarii aceluiaşi partid, dar au răspuns pavlovian. Deşi ALDE se tot luptă cu măsurile antiteroriste pe care le acuză de limitare a drepturilor individuale, iar Renate Weber este unul dintre campionii grupului liberal european în domeniu, PNL este mai degrabă de acord că trebuie introdusă "o politică comună pentru toate statele membre de supraveghere mai strictă a indivizilor, inclusiv prin limitarea unor drepturi" în scopuri antiteroriste. Culmea, PDL (parte din grupul popular) şi PSD (socialişti) nu sînt de acord cu această afirmaţie. În Parlamentul European legislaţia respectivă a trecut printr-un compromis între populari şi socialişti, cu opoziţia acerbă a liberalilor. La întrebarea dacă "Uniunea Europeană trebuie să introducă un nivel unic de impozitare a companiilor, comun în toate ţările membre", nedumerirea este totală. Se manifestă în acest moment o ruptură între Vestul şi Estul UE pe această temă. Esticii au taxe mai mici pentru companii. Vesticii cred că asta se cheamă dumping fiscal şi ar dori o egalizare a taxelor. Evident, substratul este că "egalizare" ar însemna mărirea taxelor în Est. Polonia, Cehia, Estonia au respins vehement ideea respectivă şi România le-a sprijinit în mod oficial. Ce răspund partidele noastre acestei întrebări? PNL şi PDL sînt de acord cu o taxare unică europeană pentru companii. De ce? Aici cred că reacţia pavloviană a fost de genul: taxă unică e de bine, UE e de bine, hai să fim de acord. Chiar dacă ar însemna anularea avantajului competitiv faţă de Vest. Culmea, PSD pare a fi trecut răspunsul la această întrebare printr-un filtru raţional. Stînga europeană din Vest este de acord cu ideea. PSD este pus să aleagă între solidaritate politică cu colegii de acolo şi interesul competitiv al României. Aşa că răspund neutru, nu zic nici da, nici nu. PRM este singurul partid care se opune " am putea crede că PRM face politica oficială a României, dar cred că acolo este un reflex pavlovian de sens contrar: "Europa vrea ceva unic, huo!". Ceva asemănător pare a se fi produs la întrebarea "Uniunea Europeană trebuie să încurajeze producerea de alimente modificate genetic ca mijloc de a se combate criza de produse alimentare?". Din nou, PDL şi PNL salivează contra, pe ideea: "modificat genetic, vai, o să ne crească încă o ureche!".