Mult trup şi mai puţin suflet

Trupul, se ştie, reprezintă, de mult, din '90 încoace, obiect de interes pentru cultura populară. Dansatoarele - însoţitoare ale diverselor show-uri de televiziune, de la Surprize, surprize la Cîrcotaşi, sînt deja o tradiţie. Rolul lor, de cor sexy, se poate spune că este unul instituţionalizat. Dacă fetele de la Surprize oferă varianta colectivă, cele de la Cîrcotaşi sînt, într-un fel, soliste. Asemănătoare cu vedetele meteo din Libertatea sau cu la fel de celebra Fată de la pagina 5 a aceluiaşi cotidian: dacă cele dintîi reprezintă varianta sexy consacrată, celelalte întrupează aspiraţiile oricărei adolescente care promite. De asemenea, operaţiile estetice sînt o altă faţă publică a trupului: mesajul acestora este, probabil, că moştenirea naturală nu e un dat prestabilit, că ea se poate ajusta şi că la frumuseţe, ca şi la alte lucruri legate de carieră, trebuie să munceşti. Rezultatele contează, şi, atîta timp cît silicoanele sînt bine aşezate, fie ele la buze sau la sîni, sau curele de slăbire reuşesc, nu e o ruşine să le arăţi şi să explici cum ai ajuns la o atare performanţă. Corpul nu mai e un obiect, ci un proces supus vremilor, dar şi trend-urilor, pe care ţi-l poţi "face" aproape cum doreşti, dacă eşti profesionist. Trupul e un capital, de care, fie că eşti Andreea Marin sau Mihaela Rădulescu, Andreea Raicu, Mihaela Tatu sau Daniela Györfi, poţi fi mîndră şi ţi-l poţi etala. Şi poţi povesti cum l-ai cultivat, asemenea intelectului, fie doar cu şamponul Pant