Lost (Naufragiaţii): un Caşcaval paranormal...

De vreo două săptămîni mă scald într-o nouă dependenţă: serialul Lost (Naufragiaţii), încă difuzat pe posturile noastre de televiziune (AXN). Premiat cu Emmy în 2005 şi Golden Globe în 2006, pentru cel mai bun serial dramatic, producţia televiziunii ABC, creată de Damon Lindelof, J.J. Abrams şi Jeffrey Lieber, în regia lui Jack Bender şi Stephen Williams, Lost intră în categoria producţiilor complicate, cu multe fire şi paliere. Adresat unui public inteligent, dar şi înclinat spre speculaţii depăşind sfera normalului. Şi cu înclinaţii către joc, dar nu unul la întîmplare, ci capabil să combine experimentul psihologic cu teoria matematică a probabilităţilor. Într-un cadru diferit (SF, mitologic, antiutopic...), Naufragiaţii îmi aduce aminte de o carte apărută mai demult la Editura Curtea Veche: Johnson Spencer - Cine mi-a luat caşcavalul?, una dintre primele zece cele mai vîndute din lume. Patru personaje caută, într-un labirint, Caşcavalul, fără să ştie exact cum arată. Ce poate reprezenta Caşcavalul e, cred, evident. Interesant este cum acesta îşi schimbă imaginea în funcţie de tipologia fiecărui personaj. Lost oferă un Caşcaval mai complex, la a cărui concepere au fost amestecate ingrediente diferite: nu doar cele obişnuite din majoritatea seriilor TV, sexul şi lupta pentru putere, ci şi... misterele. La limita dintre pseudoştiinţific, paranormal şi mistic. Supravieţuitorii zborului Oceanic 815, de la Sydney la Los Angeles, trec printr-o serie de aventuri şi întîmplări inexplicabile. Pe scurt, pentru neaveniţi: aterizează pe o insulă, care se pare că deţine nişte calităţi electromagnetice (şi nu numai) ieşite din comun; acestea au efecte miraculoase asupra suferinţelor fizice ale celor aflaţi pe ea, vindecîndu-le rapid; dar şi asupra psihicului locuitorilor săi, provocîndu-le viziuni. Aparent nelocuită, insula se dovedeşte, de fapt, populată de diverse categorii de persoane, de la rătăciţi solitari la grupuri organizate, precum cel generic numit Others (Ceilalţi) - la prima vedere un grup de savanţi, malefici, experimentînd... nu se ştie ce (ceva legat de fertilitate, concepţie...). Povestirea e mult mai alambicată, iar personajele numeroase (la început sînt 42 de supravieţuitori) şi mereu reînnoite. Sînt implicate şi nişte numere "magice", despre care se spune că sînt blestemate şi care au doar ele însele site-uri speciale în care se încearcă explicaţii. De altfel, fanii Lost fac parte din acea categorie de spectatori care simt nevoia să plaseze o teorie (nu nepărat a conspiraţiei) în spatele lucrurilor perceptibile. Cîteva exemple (găsite pe net) sînt suficiente: insula este un Purgatoriu în care supravieţuitorii sînt încercaţi şi triaţi pentru a fi repartizaţi mai departe pentru eternitate; toate personajele sînt rodul halucinaţiilor minţii unuia dintre ei; e o pepinieră de mutanţi; e vorba de singurii oameni care au reuşit să scape de Apocalipsă; pasagerii avionului sînt cobaii unor savanţi nebuni. Pleiada de speculaţii poate continua la infinit, dar ceea ce mă interesează este pur şi simplu înclinaţia către asemenea teoretizări empirice. Ea este una dintre cauzele succesului serialului: soarta omenirii în combinaţie cu domeniile oculte vor fi mereu factori de audienţă - spectatorii se simt implicaţi în lucruri dragi şi inaccesibile lor: culisele lumii în care trăiesc. Pentru receptorii mai puţin grandomani, seria TV este urmărită din motive frivole: fiind foarte multe personaje şi cu evoluţii surprinzătoare, poate fi fascinant de urmărit cine cu cine se mai combină (posibilităţile se calculează matematic...), cine scapă şi cine moare. Rolul moralei şi al background-ului familial şi social (poveştile fiecăruia dintre eroi ce însoţesc episoadele) este esenţial aici: de pe margine, ca la cursele de cai, spectatorul pariază, temporar, pe unul sau altul dintre protagonişti. Dar nu la voia întîmplării, ci cu argumentele proaspete pe care realizatorii, înţelepţi şi anticipativi, i le oferă cu ţîrîita, în fiecare episod.