Laura şi bărbaţii

Am luat cartea Laurei Andreşan, Bărbaţii la feminin, pentru că voiam ceva care să mă şocheze. Ştiam despre "fenomenul" Laura Andreşan, asistasem, întîmplător, la povestea ei de hărţuire sexuală (din partea unui "tînăr politician", cum îl numea ea pe atunci) şi urmărisem evoluţia ei ulterioară de "divă" a sexului de lux. În condiţiile acestea, aşa cum reieşea şi de pe site-ul ei, volumul trebuia să fie ori ceva tare scîrbos, ori ceva incendiar, cu dezvăluiri despre clienţii fostei jurnaliste; ori o combinaţie a amîndurora. După ce, în cele din urmă, reuşesc să cumpăr cartea (care, de altfel, costă 30 de lei şi a apărut greu pe tarabe), dezamăgire: Laura Andreşan scrie, în mare, ca o fată bună... Nu porcos, obscen etc., ci mai curînd drăgăstos, sentimental... După cum îmi spunea o prietenă, scrisul ei seamănă cu acela al unei adolescente din primul ei jurnal sau dintr-un oracol: şi, uite, a apărut şi băiatul ăla, era aşa şi pe dincolo, m-a scos la un suc... Desigur, în cazul Laurei, nu e vorba de băieţi, ci de bărbaţi. Despre majoritatea celor cu care "a avut relaţii" (îmi place terminologia oarecum ambiguă, care presupune mai mult, fără să ştii exact ce...), Laura vorbeşte... de bine: "Ne-am văzut relativ recent, la o ţigară. Vali este melancolia clipei ce mi-a adus iluzia femeii. E o persoană pe care o păstrez cu drag în inima mea... face parte din ce-a fost deosebit, provocator...". În cazul autoarei noastre, contează mult şi contextul: unde au dus-o respectivii masculi. Bărbaţii se judecă după hotel: "Ne-am petrecut prima noapte de amor într-un hotel din Cluj-Napoca, un hotel oarecare, nimic spectaculos... aşternuturi albe, curate, sucuri şi vin în minifrigider". Dar şi după modul în care fac dragoste: "Un bărbat ce adora femeia, o răsfăţa, o mîngîia, era atent... şi toate aceste gesturi le făcea cu mult prea vădită plăcere. Lingea, săruta, muşca uşor. Lua, parcă, nesătul, dar atent. Nici un cuvînt vulgar, nici un cuvînt, doar priviri uşor pierdute, sau poate zăpăcite". Sexul, la pachet cu hotelul, dă măsura adevăratului bărbat. Desigur, există şi prostii, nu vă temeţi... Doar sînt "memoriile" unei "dame de companie", pînă la urmă... Dar naivitatea, inclusiv la nivel stilistic, cu care sînt scrise le face mai curînd comice: "Îmi plăcea să-l sug. Îmi era bine. Mă ademenea... dincolo de reţineri. Îmi plăcea să-l înghit. Apoi mă mîngîia. Parcă îmi mulţumea pentru gest. Prea atent, un bărbat prea atent în dormitor, cel puţin cu mine. Nu am înghiţit acea spermă ca una ministerială (n.a.: e vorba de fostul ministru de Interne Ioan Rus), ci am savurat un gust ce-mi plăcea". Explicaţia Laurei pentru trecerea ei de la cariera de jurnalistă la cea de patroană a unei "societăţi" de Escort Girls e, pînă la urmă, una feministă: distrusă şi scoasă din peisaj de intrigile bărbaţilor potenţi, politic şi social, a fost nevoită să-şi schimbe profilul... Dar e vorba de "o mască", pe care nu o regretă (Slavă Domnului, nu găsim puseuri de vinovăţii şi zvîrcoliri morale teatrale în carte): "E cea mai frumoasă mască, e a mea. Începe viaţa Amandei, şi va trece. Totul trece, e natural. Aş fi vrut să scriu despre un bărbat ce mi-a invadat dormitorul. Însă paşii vieţii mele nu-l găsiseră încă. Azi sînt o femeie cu o tehnică specială. Ciudat, nu? Ieri am fost o simplă tîrfă..." Recunosc că expresia "o femeie cu o tehnică specială" m-a fascinat. Mi se pare, cumva, exactă, modestă şi absolvitoare. Iar partea cu bărbatul din dormitor nu e întîmplătoare: cartea se termină cu capitolul... "Mr Bigger". El, alesul, evident, mai mare şi mai tare decît al lui Carrie din Totul despre sex. Varianta neaoşă... Iar Laura e fericită, pentru că, de fapt, se visa, ca noi toate, în variantă de Cenuşăreasă. Doar uşor porno: "Diseară îl revăd pe acel bărbat ce a reuşit să-mi invadeze dormitorul şi apoi viaţa. Ciudat, îmi place, îl iubesc, chiar dacă mi-e greu să recunosc. Iar diseară mă fut. Cu drag, Laura".