La hotel

Întotdeauna mi-am dorit să locuiesc la hotel, să am servicii asigurate non-stop, şi o identitate incertă. Adică să nu conteze atît de mult cine sînt, de unde şi cu ce background vin, să fiu, pur şi simplu, un turist întîmplător, judecat doar după cît de graţios se comportă cu angajaţii şi după ce bacşişuri lasă. Îmi plac hotelurile, bune sau proaste, pentru caracterul lor impersonal, pentru faptul că îţi fac intrarea într-o altă lume - a oraşului sau ţării pe care ai venit s-o vizitezi, şi ai mereu sentimentul plăcut de anticipare a necunoscutului cu potenţial care te aşteaptă. Care, combinat cu cel de răsfăţ - chiar dacă plătit - al serviciilor îţi dă o stare de emulaţie la care cu greu ajungi în alt fel de situaţii. Hotelul Agape, din Cluj, culmea, aducea cu Amp