La circ, alte gale

Am asistat a doua oară la Galele Circului Globus, de data aceasta la cea de-a şasea ediţie. Am constatat, şi de astă dată, că circul exercită asupra mea aceeaşi fascinaţie aproape necondiţionată. Acolo am, mai evident, senzaţia de spectacol în sine, de fast, risc şi emoţii, cu toatele mult mai fruste. Ceea ce nu m-a împiedicat să constat că, faţă de precedentele gale, cele de acum sînt, parcă, mai puţin spectaculoase. Nu că programul nu ar fi conţinut numere grele, precum dresura de tigri albi a lui Susan Lacey, din SUA. Dar, spre deosebire de Liudmila şi Vladimir Şevcenko, cîştigătorii ediţiei precedente, Susan Lacey ne-a oferit o dresură periculoasă, într-un stil sobru, clasic, de care, mărturisesc, deja m-am dezobişnuit. Familia Şevcenko tocmai ne arătase, cu un an în urmă, că e loc şi de umor în crispatele dresuri: unul dintre tigri, dacă îmi amintesc bine, făcea pe nervosul, mimînd un moment de maximă tensiune, în care părea aproape gata să-i mănînce pe dresorii depăşiţi; de fapt, abila felină nu juca decît un rol şi dresorii erau bine-mersi. Tigrii de acum, maiestuos-glaciali în albeaţa lor, îşi îndeplineau sarcinile fără cusur, dar şi fără umor. Deşi, ca spectator, sesizai cît de periculos putea fi orice gest greşit din partea dresoarei, parcă fiorul real nu-ţi pătrundea chiar pînă-n măduva oaselor. Căci, am constatat, spectatorul contemporan de circ e mult mai puţin impresionabil decît cel din copilăria mea. Obişnuit cu orori fără margini pe posturile de televiziune, spectacolul pe viu parcă nu-l mai convinge, decît cînd e foarte periculos sau inovator. Un triplu salt deja a devenit ceva banal, la care spectatorul aplaudă cam într-o doară. Desigur, cu excepţia copiilor, care au rămas receptori model, cu catharsis-ul nealterat. În aceste condiţii, artiştii de circ se adaptează, pe cît pot, condiţiilor date. Îşi pun imaginaţia la încercare, atît în privinţa decorurilor, cît şi a scenariilor şi costumelor, şi nu uită cît de importante sînt povestea şi umorul. Duo Angeli, de pildă, a doua trupă din spectacol, şi-au plasat acrobaţiile într-un magazin de jucării în care, după închidere, un spiriduş vine şi le învîrte cu cheia. Cei doi se înalţă şi-şi fac numărul suspendaţi în mijlocul emulaţiei generale a corpului de balet ce întrupează jucăriile. Un alt cuplu neaoş, Duo Lazăr, prezintă un număr simpatic şi bine legat, mai curînd de variétés decît de circ: o doamnă vrea să ia masa la restaurant, iar chelnerul beat o sabotează în diverse feluri, acrobatice şi comice, tot pe principiul bulgărelui de zăpadă al diverselor combinaţii posibile. Căci circul, ca şi revista, cel puţin la nivelul scenariilor, merge pe ideea de aşteptare bine definită; publicului i se oferă lucrurile pe care le aşteaptă, un fel de eşantion al anumitor situaţii: de pildă, cînd spui Vest-ul sălbatic, corpul de balet apare cu pălării de cowboy, basmale, laso-uri, eventual cai, şi pe muzică ritmată; cînd spui America Latină, apar toţi îmbrăcaţi în pene, pe ritm de salsa; ideea de epocă te duce cu gîndul la peruci, decolteuri, flori, săbii şi evantaie; sălbăticia aduce după ea costume, evident, "tribale", făclii şi tobe; spaţiul interstelar presupune extratereştri, eventual verzi, cu antene şi vorbind cu ecou. E ca şi cum lumea s-ar fi concentrat în pilule de situaţii numărabile, capabile să-i mulţumească pe spectatorii bucuroşi să aşeze lucrurile în categorii schematice, uşor de perceput. Cele mai reuşite numere din spectacol, după mine, au fost dresura de căţei din Ucraina, intitulată "Cîinii zburători", şi comicii Duo Gherasimenko, care ne-au oferit 5-6 intermezzo-uri simple, dar imaginative. Momentul lor de top a fost cel interactiv, în care au folosit cîţiva spectatori pentru a improviza o orchestră. Instrumentele la care reprezentanţii publicului trebuia să se producă erau: o lingură dată pe răzătoare, două talgere, o numărătoare, o tichie cu clopot şi o farfurie cu ciocan. Era interesant de urmărit tipologiile şi reacţiile performerilor amatori. În ceea ce-i priveşte pe cîinii zburători, e de ajuns să spunem că se dădeau cu skate-board-ul pe un tobogan destul de abrupt.