Gospodina neaoşă, la televizor

S-a întîmplat ca, în ultimul timp, să mă uit, din nou, după o lungă pauză, la televizor: show-ul peste care am nimerit a fost Schimb de mame. Schema lui e, bănuiesc, deja cunoscută: o mamă, în general de undeva din provincie, de cele mai multe ori de la ţară, face schimb cu o alta pentru o săptămînă; locuieşte cu bărbatul şi copiii respectivei, în casa acestora. În primele trei zile păstrează regulile casei, în următoarele trei le impune pe ale ei, avînd dreptul, ba chiar îndatorirea, să schimbe ce i se pare nelalocul lui. Motivaţia pentru care femeile acceptă această situaţie îmi scapă: popularitatea mi se pare insuficientă, dar poate criteriile mele sînt diferite... Cert este că cele două protagoniste sînt exponente ale unei categorii ce m-a fascinat întotdeauna (probabil pentru că nu am reuşit niciodată să mă ridic la înălţimea ei): cea a gospodinei neaoşe, aparţinînd unei clase submijlocii, de cele mai multe ori. Ce este, pînă la urmă, o gospodină? Una dintre posibilele abordări este cea de femeie casnică, a cărei activitate se mărgineşte la treburile legate de întreţinerea casei şi îngrijirea soţului şi a copiilor. Cînd am spus "se mărgineşte" nu am vrut, în nici un fel, să spun că acestea ar fi lipsite de importanţă: munca gospodinei este nenormată şi invizibilă, dar importantă. Cît priveşte imaginea ei, consacrată drept cea a unei femei neîngrijite şi mărginite, şi aceasta a evoulat, influenţată de ideologiile consumiste: gospodina ce aspira (şi mai aspiră încă) la albul total şi pur al Ariel-ului sau Persil-ului nu mai e cea supraponderală, cu părul scurt şi făcut permanent, purtînd o rochie înflorată, gen capot: ci una zveltă, îmbrăcată în pantaloni gen sport, naturală şi doctă, măcar în ceea ce priveşte treburile casei. Doamnele prezente la Schimb de mame sînt o combinaţie a celor două accepţii ale termenului de "gospodină". Unele sînt cît se poate de tradiţionale, punînd "ţinutul casei" şi îngrijirea membrilor familiei pe un piedestal şi făcînd un caz, evident, din asta. Altele sînt mai afectate de noile mentalităţi novatoare, sau, pur şi simplu, mai nepăsătoare, şi o lasă mai moale, cel puţin în unele privinţe. Cele dintîi, adevăratele profesioniste, se simt sigure pe ele şi, ca atare, cît se poate de critice: cînd ajung în noul spaţiu, mai puţin pus la punct decît al lor de-acasă, manifestă, în majoritatea cazurilor, o voluptate vizibilă în a-i găsi tare şi a pune la cale îmbunătăţirea lui. Sigur că există şi o motivaţie subiacentă, datorată diferenţelor de statut social ale celor două protagoniste: deşi ambele aparţin unei categorii submijlocii, să zicem, există şi aici nuanţe: cînd una dintre ele simte, din start, că aparţine unei trepte uşor superioare, nu-şi mai încape în piele şi se dă, de obicei, mare. Comportamentele celor două mame, cît şi ale membrilor familiilor participante sînt relevante pentru mentalităţile comune privind "slujba" în cauză: la emisiunea din 27 mai, una dintre eroine, Lăcrămioara, a picat, de-a dreptul, la proba de gospodină. Nu era o femeie care se omora cu treaba în casă: şi, mai mult de-atît, recunoştea acest lucru sus şi tare, cu un oarecare spirit de frondă. În "fişa ei de prezentare" a declarat că îi place să se aranjeze şi să stea la "bîrfă" la cafea şi ţigară. Acest feminism aplicat, oarecum de mahala, a atras reacţii cît se poate de adverse atît din partea celeilalte mame, Dana, o femeie serioasă care îşi vedea cu vîrf şi îndesat de treabă, cît şi din partea copiilor şi a soţului acesteia din urmă, care au tras-o la răspundere pe gospodina ratată, pentru că le-a gătit ouă cu cartofi prăjiţi şi nu a spălat bine vasele. Sigur că, într-un registru serios, patriarhal, acuzatorii aveau dreptate şi pîrîta Lăcrămioara era o leneşă indiferentă: pe undeva însă, spiritul ei rebel, semivoluntar mi-a fost simpatic, măcar pentru că a mai sabotat un pic din imaginea, fără pată, a gospodinei.