Fiecare popor are foştii pe care îi merită

E sîmbătă la prînz într-una dintre cele mai calde zile ale anului. Bucureştiul se topeşte şi doar aerul condiţionat care duduie îţi alungă din creier poezia aceea a lui Bacovia, unde nişte cadavre, sînii iubitei şi oraşul se descompun de-a valma. Cum e vară şi e week-end, televizorul e un obiect aproape inutil. Televiziunile de ştiri dau acelaşi reportaj cu turiştii de la mare care stau la soare şi mă întreb de ce nu economisesc bani dînd imaginile de anul trecut (sau poate fac deja asta, oricum nu mi-aş da seama). La prînz e şi mai trist. Pe caniculă e deprimant de-a dreptul. Dau pe Realitatea TV şi urmează şocul: e sîmbătă, e prînz, e caniculă, Emil Constantinescu e în studio. El însuşi. În direct. Fostul preşedinte al României comentează sîmbătă la prînz, pe caniculă, declaraţiile lui Liviu Dragnea privitoare la coaliţia de guvernare. Cum o fi ajuns acolo? Alo, domnule preşedinte Emil Constantinescu? Primul preşedinte democratic al României? Omul care ne-a aruncat pe orbita Occidentului? Preşedintele care a întrerupt domnia partidului-stat al nomenclaturiştilor? Deci, chiar el, da? Dom’le, vreţi să veniţi la noi în studio să comentaţi ce zice Dragnea? Nu ştiţi cine e Dragnea?! Ei, e tot un fel de lider regional şi el, doar că în regiunea Teleorman. Deci, veniţi? Da, sîmbătă la prînz. Da, pe caniculă. Vă aşteptăm. Hai, pa! OK, sînt sigur că nu acesta a fost dialogul, sînt răutăcios şi nedrept. Totuşi, ce o fi căutînd Emil Constantinescu la acea oră moartă, într-un studio de televiziune? Şi cum a ajuns acest om atît de irelevant? Îmi aduc aminte cînd m-a lovit aproape dureros imaginea irelevanţei sale. Era prin 2003, cînd Adrian Năstase se juca de-a păpuşarul cu presa. GDS a făcut atunci o dezbatere despre libertatea presei. Oamenii vorbeau despre ce se poate face, cîţiva ziarişti erau agitaţi, se simţea nevoia de solidarizare. Constantinescu era şi el în sală: ia cuvîntul, oamenii îl ascultă politicos, deşi vorbeşte mult, fără noimă. Vorbeşte, de fapt, despre ofurile sale vechi, îl denunţă pe Petre Mihai Băcanu că scria nedrept despre el cînd era preşedinte. O ţine cîteva minute cu Băcanu. Lumea în jur îşi dă ochii peste cap. Constantinescu era total inadecvat. Cum poţi să întrerupi un fost preşedinte care bate cîmpii? Nu poţi. A fost lăsat să termine. După asta, oamenii au vorbit ca şi cum nu l-ar fi auzit, ca şi cum nu era acolo, ca şi cum, de fapt, nu ar fi existat. Foştii preşedinţi americani îşi ţin rangul şi sînt ajutaţi de presă să o facă. Prezenţa sa la Realitatea TV într-un context atît de meschin m-a pus pe gînduri. Ce fel de foşti avem? Şi de ce nu sînt foştii noştri nişte instituţii? Îmi place acea tradiţie a americanilor prin care foştii preşedinţi îşi fac cîte o bibliotecă/centru de cercetare, de obicei în oraşul natal. Memoria foştilor, chiar în viaţă fiind, e o chestiune de interes public. Foştii preşedinţi americani îşi ţin rangul şi sînt ajutaţi de presă să o facă. Inviţi un fost doar în contexte cu totul speciale. Cînd un fost vorbeşte, este ascultat pentru că vorbeşte o întreagă experienţă prin el. Această aură trebuie menţinută chiar şi cînd fostul nu îţi este pe plac. Am auzit un moderator de radio conservator zicînd "e revoltător ce spune Carter despre Israel, dar omul e un fost preşedinte, aşa că mai multe nu spun". Noi nu avem instituţia fostului. Nu îi ajutăm deloc. Dar nici ei nu îşi ţin rangul. Haideţi să ne uităm la foştii premieri. Oamenii care au condus guvernele României. Petre Roman " nimic mai mult decît un făcător de ştiri mondene. Nicolae Văcăroiu " un mic şpăgar de stat, a eşuat în a-i face o bancă lui Sorin Ovidiu Vîntu cu banii de la FNI, zicînd că nu ştia de unde veneau banii, apoi a tot primit diverse sinecuri, acum e şef la Curtea de Conturi, recompensă pentru perspicacitate. Vă amintiţi să fi contat vreodată fostul premier în calitate de expert economic? Doar asta e meseria lui. Spuneţi-mi o idee economică a omului care a condus România patru ani. Victor Ciorbea " şi mai trist decît Emil Constantinescu, acum e toată ziua la Realitatea TV despicînd firul în patru, fiind la fel de irelevant (ultima dată cînd l-am văzut vorbea despre Raportul Comisiei Europene zicînd că un cod civil există în Europa încă de la Napoleon " ochii celor din studio priveau tavanul). Radu Vasile " mai trăieşte? Mugur Isărescu nu se calculează ca fost, el e etern. Adrian Năstase " el însuşi, fostul şef al guvernului Adrian Năstase condus de domnul Adrian Năstase. Acum un penibil corupt care se ascunde după fustele Parlamentului. Omul avea ambiţii academice în relaţii internaţionale, dar nu i-a ieşit nimic " nu poţi să pozezi în Kissinger cînd îţi scriu alţii cărţile. A înzestrat diverse fundaţii cu nume pompoase şi sedii somptuoase. Fundaţiile mai există pe hîrtie, omul e asociat acum cu toaletele importate din China şi plicuri cu valută, demonstrate de procurori în rechizitoriu. Călin Popescu-Tăriceanu " încă nu ştim ce va face în calitate de fost, poate va fi un Radu Vasile, ar fi de preferat aşa decît ca Victor Ciorbea. E un tablou jalnic. Ei au condus România? Ce se întîmplă cu ei? Cum de nu avem un fost care să conteze măcar un pic pe plan internaţional?! Polonezii au trimis un fost să conducă Parlamentul European. Despuiaţi de funcţii, fără încărcătura simbolică a puterii, rămîn goi, rămîn banali şi irelevanţi. Există oameni care nu au nevoie de funcţii pentru a însemna ceva. Corneliu Coposu, de pildă. Şi există oameni care nu înseamnă nimic cînd îi despoi de funcţii. Pentru că ei ca atare, ei ca fiinţe umane nu înseamnă nimic. Nu au contur, nu au personalitate, nu există în afara funcţiei. Ştiu că am uitat pe cineva. Ion Iliescu. Mi se pare mie sau doar Ion Iliescu îşi poartă rangul de fost? Apare foarte rar. Pe la partid trece cînd vrea şi atunci face valuri. Lui Băsescu îi răspunde cînd şi cînd şi atunci contează, face ştiri. Acum lucrează la un proiect al Academiei, o idee de a reface Enciclopedia României, care nu s-a mai actualizat de pe vremea lui Carol al II-lea, o prostie grandomană şi inutilă în epoca Internetului, dar măcar pare ceva demn de un fost, nu intră în categoria "să comentăm ce zice Dragnea despre Boc". Da, douăzeci de ani de foşti produşi de democraţie şi singurul "fost" veritabil se numeşte Ion Iliescu. El, nomenclaturistul. El, încremenitul în proiect. E atît de trist pentru noi.