Dracii

Era într-o seară pe întuneric. Se lăsase ceaţa şi eu coboram pe zăpadă printre casele rare ale unui sat de munte. La un moment dat, am văzut o flacără roşie. Două umbre îşi făceau de lucru prin jurul ei. Una lungă tot intra şi ieşea dintr-o groapă, cealaltă, mică şi îndesată, stătea lîngă flacără. Mai de aproape l-am recunocut pe cel înalt, era Gogu. Pe celălalt nu-l ştiam, dar am auzit că-i zicea Manea. Avea o căciulă trasă pe ochi şi m-a salutat, aruncîndu-mi o privire suspicioasă. Fierbeau smoală într-un cazan ca doi draci de tip Stan şi Bran. Stan, adică Gogu, îşi izola un recipient uriaş care se afla în groapă. Mai ungeau cu smoală o parte, îşi mai frecau mîinile pe lîngă foc să se mai încălzească şi vorbeau de unele şi de altele. "Mi-am făcut baie în casă şi îmi trebuie apă şi iarna" - mi-a explicat Gogu. "Ca să nu îngheţe, trebuie să izolez cazanul cu smoală. Pe urmă îl îngrop şi nu mai îngheaţă nici la minus 30 de grade." "La minus 30, s-ar putea să îngheţe" - a intervenit celălalt. "Nu îngheaţă măi, pot să pun rămăşag cu tine" - i-a răspuns Gogu care s-a întors iarăşi către mine: "E mult mai comod cu baia în casă. Nu mai ieşi afară iarna, poţi să te speli mai omeneşte. Intrăm şi noi ca lumea în Uniunea Europeană, ce naiba. Dar, la început, cînd mă auzea lumea că vreau să-mi fac veceu în casă, zicea că-s scîrbos. Ştii cum se zice, să nu te caci în casă. Ba mai rău, de nevastă-mea ziceau că-i curvă dacă vrea baie în casă". "Şi nu e?" - a intervenit deodată cel mic şi gras. Gogu, aflat în acel moment în groapă, s-a întors cu tot corpul spre el, încetişor, de parcă nu-i venea să-şi creadă urechilor. "Ce-ai zis, mă?" Manea a început să ţopăie şi să rîdă într-un fel răguşit, măgăresc. Gogu a dat să iasă cît mai repede din groapă, înjurîndu-l aprig şi încercînd să-l prindă. Cîinii din lanţ s-au pornit să latre. A ieşit afară din casă şi nevasta lui Gogu şi a întrebat ce-i cu zarva aceea. "Te-a făcut curvă, netotul ăsta." Auzind una ca asta, femeia a preluat ştafeta: "Cuuum? Al dracului de nemernic să fii tu, Manea! Vii la noi să îţi dăm bani şi aşa vorbeşti? Băga-te-aş în mă-ta aia, care, aia a fost curva satului. Să mă ierte domnul, da ştie toată lumea ce p...dă lungă avea. Au tăiat-o cînd te-a scos pe tine, porcule". Obosit de încercările de a-l mai prinde pe Manea care ţopăia şi se scălîmbăia în toate felurile, Gogu s-a oprit lîngă mine gîfîind: "Cred că are probleme cu capul Manea ăsta. Îmi pare rău la ce-aţi asistat". Am plecat uşurel, ridicînd mîna a salut şi lăsîndu-i să-şi rezolve treburile. Au rămas să ţipe şi să se alerge prin jurul casei cu un potop de înjurături. De la distanţă erau trei umbre care intrau pe rînd în conul de lumină proiectat de flăcările roşii, despre care acum ştiam că încingeau cazanul cu smoală. Pe măsură ce mă depărtam, răcnetele lui Manea şi înjurăturile celor doi soţi deveneau tot mai stinse. Erau înlocuite de scîrţîitul regulat al zăpezii de sub paşii mei. Era tot mai frig. Cu gîndul la întîmplare şi uitîndu-mă mereu în urmă, m-am trezit la fornăitul unui cal, care s-a profilat brusc din beznă la cîţiva metri în faţa mea. Prin ceaţă, aşa cum stătea în mijlocul potecii cu o pătură pusă pe spinare, părea de-a dreptul uriaş. Speriat de cal, am uitat de "draci". Dar parcă am căpătat ceva înţelegere pentru superstiţiile şi credinţele în tot felul de semne, ale oamenilor de la ţară.