Dl Puiu

Nicolae Vlad Nijeancovski are o alură intelectualo-artistică: la prima vedere, ar putea fi pictor sau cîntăreţ. În realitate, dl Puiu (căci aşa îl alintă apropiaţii şi astfel i-a rămas numele) este tot un artist, dar al părului: în zilele noastre se spune stilist, şi e o profesie respectabilă, apreciată şi bănoasă... În vremea comunismului, cel puţin în anii mai de început, numai apreciată nu se poate spune că era. Cel puţin nu oficial şi nu pentru bărbaţi: aceştia ar fi trebuit să alcătuiască rîndurile cel mai evident active ale clasei muncitoare, care să construiască socialismul multilateral dezvoltat la propriu, pe şantiere. De aceea, în revista Femeia de atunci, dl Puiu a apărut ca exemplu negativ alături de o doamnă ce lucra pe o macara... Ceea ce nu înseamnă ca dl Nijeancovski nu a muncit destul ca să ajungă să facă această meserie: pe vremea lui, şcoala de coafură din cadrul cooperativei Igiena era de trei ani (acum e doar de unu). După ce o făceai, trebuia să treci prin perioada de ucenicie. Din 1961, dl Puiu a început să lucreze ca atare. La fel şi soţia sa, Silvia, reprezentantă a aceleiaşi bresle. Pe vremea aceea, uneltele şi substanţele în domeniu nu erau prea multe, ca şi, de altfel, modalităţile de aranjare a părului: tunsoarea se făcea numai cu lama sau briciul, coafarea doar cu bigudiuri; vopselele se creau în laboratorul lor, numai lichide, îngroşate cu pastă de ras; blondul era greu de obţinut - se făceau nişte combinaţii cu amoniac, bicarbonat...; nici şampoane nu prea existau, majoritatea clientelor se spălau cu săpun de casă, iar pentru luciu se dădeau cu briantină... Se purtau onduleurile mari şi tapetul finisat. Desigur, aceasta a fost doar o epocă. După un timp, mai spre anii ’70, au început să ajungă şi la noi în ţară produsele cosmetice Wella şi L’Oréal. În tunsoare a apărut stilul Sassoon. Dl Puiu a fost printre cei dintîi care l-au introdus la noi. Treptat, şi foarfeca, peria şi feonul au devenit instrumente obişnuite. De altfel, România s-a mai deschis spre exterior, cel puţin în acest domeniu: în fiecare an veneau reprezentanţi ai branşei din alte ţări care le organizau cursuri celor de aici. Coaforii români puteau şi ei pleca la concursuri în ţările socialiste. Dl Puiu a luat numeroase premii. Abia după ’90 a putut ieşi din ţară şi participa la concursuri internaţionale. Aşa a fost, de astă dată ca instructor, la competiţii în Franţa, Anglia, Spania, America, unde echipa lui a luat mai multe premii I, II şi III... Încununarea a fost Oscarul pentru Coafură, în Germania, în 1997, acordat întregii echipe din România, conduse de dl Nijeancovski... Dl Puiu, în salonele sale de la Sala Palatului şi de pe Dorobanţi, era cunoscut drept coafor al vedetelor. Au trecut prin foarfeca şi peria lui Vasilica Tastaman, Anda Călugăreanu, Stela Popescu, Gina Patrichi, Clody Bertola, dar şi Margareta Pîslaru, Mirabela Dauer, Olimpia Panciu, Jeanina Matei, Trio Expres, Dida Drăgan... Cum spune dl Puiu însuşi, toate în afară de Angela (Similea) şi Corina (Chiriac). Dacă îl întrebi despre cum erau una şi alta şi încerci să-l tragi de limbă sperînd în niscaiva amănunte picante, nici o şansă... Toate erau cum trebuie, nu cu nasul pe sus, şi aveau un păr de calitate, iar coafurile pe care le purtau atunci erau "lejere"... Desigur, unele puteau fi mai pretenţioase, între altele puteau interveni scandaluri amoroase - dar toate astea sînt fireşti... Dna Silvia, soţia sa, în salonul său de pe Calea Victoriei, a avut ocazia să coafeze crema delegaţiilor oficiale şi s-o refuze pe... însăşi Elena Ceauşescu, pentru că ştia că era dificilă... În 2000, dl Puiu s-a hotărît să iasă la pensie, pe caz de boală. SCCA Igiena, la care a lucrat pînă atunci, cu rezultate uimitoare, nu s-a sinchisit prea tare de acest lucru şi nu i-a adus nici un fel de mulţumiri. Deşi dl Puiu a rămas cu o oarecare amărăciune, e mulţumit de viaţa pe care i-o oferă casa sa de la Snagov. Acolo, alături de soţia sa Silvia, cultivă roşii, vinete, ardei, dar şi pomi şi flori speciale, meşteresc, gătesc... Şi consideră că, şi în momentul de faţă, meseria lor e apreciată şi se află pe mîini bune.