Despre cum poate fi un negru preşedinte

"Şi chiar crezi că o să ajungă un negru preşedinte?" - mă întreabă un amic cu ochi miraţi. Pare că a crezut mereu că nu e posibil, iar sondajele şi cele cîteva zile rămase îi fac o surpriză. Da, chiar cred că e posibil, deşi sper ca Obama să nu cîştige. Nu pentru că e negru, ci pentru că e demagog, propune soluţii proaste şi pentru că lumea e mai bună cînd America ştie ce vrea şi face ce trebuie. Nu mi se pare că factorul rasial a jucat un rol foarte important în aceste alegeri. Doar faptul că e Barack Obama socotit deja învingător într-o ţară cu o majoritate albă risipeşte mitul Americii rasiste. Dacă totuşi va pierde, trebuie să fii răuvoitor să spui că rasa a fost cauza. John McCain s-a ferit aproape maniacal să spună ceva care ar suna cît de puţin ca aluzie rasială, comentatorii conservatori serioşi şi foarte anti-Obama, la fel. O aluzie rasială te descalifică în America de astăzi. A fost aproape amuzant că susţinătorii săi au vînat rasismul în declaraţiile adversarilor. Nu l-au găsit, uneori l-au inventat. Cineva a ajuns să scrie că şi epitetul de "socialist" e de fapt rasist, pentru că albii cred că negrii sînt socialişti. Baliverne. Aceeaşi ţară care atunci cînd s-a născut Obama avea încă legi rasiste a suferit o transformare profundă. Şi asta nu prin legi care interzic comentariile rasiste, ci prin presiune publică. Mi se pare remarcabil. 91% dintre americani spun că acceptă un preşedinte negru. Sînt sinceri? Mint pentru că le e ruşine să recunoască altfel? Nu mă interesează. Simplul fapt că te simţi ruşinat să spui că nu vrei un negru preşedinte spune mult despre mediul politic în care trăieşti. În România încă mai mult de 50% spun că nu ar dori un vecin ţigan. Să-i întrebăm dacă ar vota un ţigan? Citesc într-un ziar o declaraţie a unei profesoare de "studii afro-americane", care spune că problemele rasiale nu se vor termina cu alegerea lui Obama. Nici nu mă aşteptam să spună altceva. "Studiile afro-americane" sînt alt nume pentru ideologia tribală care cere răzbunare istorică. Pentru astfel de oameni, albii suferă de un păcat originar săvîrşit de strămoşi şi trebuie să se căiască perpetuu, oricîte şanse ar crea pentru negri ei sînt păcătoşi pentru că sînt albi. Discuţia mai interesantă mi se pare cea inversă. Dacă albii votează cu Obama în aceeaşi măsură în care ar fi făcut-o pentru orice democrat (ba chiar mai mult, dintr-un fel de exasperare autoflagelatorie: să dovedim odată că nu sîntem rasişti!), atunci cum se explică procentul covîrşitor al negrilor care votează pentru el? Oricum majoritatea negrilor votau cu democraţii, dar acum procentele sînt chiar mai mari şi mobilizarea mai intensă decît la orice alte alegeri. Dacă un alb care nu votează cu Obama pentru că e negru e rasist, un negru care votează cu Obama pentru că e negru e tot rasist? Răspunsul corect politic este că nu, doar cei privilegiaţi pot fi rasişti, doar albii. Negrii nu pot fi rasişti din principiu. Evident, o prostie. Negrii au şi ei dreptul de a fi pămînteni, de a avea defectele pămîntenilor, deci şi de a fi rasişti. A le lua acest drept este... rasism. Rasismul corectitudinii politice. Rămîne întrebarea: negrii care votează cu Obama pentru că e negru sînt rasişti? Am crezut o vreme acest lucru. Însă cîteva nuanţe m-au convins că e mai degrabă altceva. Am auzit la radio un răspuns foarte articulat din partea unui republican convins care - "întîmplător", cum zice el - s-a născut negru. Omul era neo-conservator sadea: America este o forţă a binelui, o ţară binecuvîntată, care a acordat tuturor, inclusiv negrilor, cu ceva întîrziere, dar înaintea restului lumii, şansa de a se realiza. El spunea că nu îl simpatizează neapărat pe Obama ca politician, politicile lui le consideră defectuoase, dar nu neapărat catastrofale. Deşi rasismul nu mai e la ordinea zilei în America, rămîne totuşi - spunea el - o rană istorică. O mare parte din comunitatea afro-americană se simte încă înstrăinată. Obama reprezintă o şansă istorică de a îngropa problema. După Obama, orice copil negru va putea visa să ocupe Biroul Oval, America va deveni automat şi patria negrilor. Şi nimeni nu îl va mai întreba cum de e negru şi votează cu republicanii, ba chiar negrii pot scăpa pe viitor de dependenţa politică faţă de Partidul Democrat. Pentru el, republican convins, acest argument era destul să anuleze toate celelalte probleme de politici şi poziţii politice. Alegea să ignore celelalte chestiuni pentru că cea rasială are şansa de a primi o personificare simbolică a rezolvării. Este un argument solid, dar greşit. Dacă rasa nu mai este importantă, atunci nu merită să ignori chestiunile cu adevărat importante, pentru a da un răspuns acestei non-probleme. Dar omul m-a convins că nu e vorba de rasism, ci de o speranţă greşit investită. Nu e rasism, ci mai degrabă spirit de turmă foarte frumos exprimat şi oarecum distilat de raţionalitate. Cînd ai şansa ca unul de-al tău să fie acolo sus, calculele raţionale arată altfel, spiritul de turmă se manifestă fără să îţi dai seama foarte bine. Pentru Dumnezeu, sper să nu fiu acuzat de rasism. Deci, pentru cîrcotaşi: spun că negrii votează cu Obama din spirit de turmă, dar asta nu înseamnă că negrii sînt caracterizaţi de spirit de turmă. Şi albii arată spirit de turmă enervant de des, vedem doar cum nişte albi din Europa de Est devalizează bugetul public cu voluptate.