Democraţie şi Google

Politicienii din România par a fi rămas cu unele reflexe mai vechi. Unul dintre ele e încredinţarea că pot face lucruri în neregulă fără să se afle. După Revoluţie însă, mai totul se află. Într-o societate deschisă, pentru a ascunde ceva la nivel înalt, e nevoie de eforturi mult mai mari decît într-un regim totalitar. Dar cei care au trăit în ambele sisteme se adaptează greu la noua situaţie. O a doua credinţă ce pare bine înrădăcinată în mintea "aleşilor" şi numiţilor în funcţii politice, soră cu prima, este că îşi pot suci declaraţiile şi chiar deciziile, după cum bate vîntul. Ca pe vremuri, cînd se "orientau" după noile indicaţii de la partid. Pe lîngă faptul că societatea s-a schimbat (şi încă mult mai repede decît gîndirea lor), împotriva acestei mentalităţi a apărut şi un element de natură tehnică, pe care mulţi dintre politicieni probabil că nici nu l-au conştientizat încă. E vorba de Internet, şi mai precis, de Google (sau oricare alt motor performant de căutare pe Internet). Jurnalismul s-a schimbat radical de vreo cîţiva ani, datorită acestei facilităţi. Înainte vreme, era mult mai greu să te documentezi în privinţa unui subiect. Ce a mai declarat politicianul X despre cutare problemă? La biblioteci, colecţiile de ziare erau greu accesibile şi era nevoie de o grămadă de timp şi nervi pentru a găsi ce doreai. Pe vremea comuniştilor, ediţiile neconvenabile la un moment dat, chiar dispăreau din circuitul public. Acum, apeşi pe un simplu buton şi toate declaraţiile sau hotărîrile cuiva, pe o anumită temă, îţi apar bine ordonate. Neconcordanţele şi minciunile ies la iveală imediat. Neconsecvenţii sînt taxaţi pe loc. Fereastra de Internet măreşte, printre altele, transparenţa sistemului politic, dar şi a celui economic. Sînt lucruri care au devenit deja absolut banale pentru o mare parte dintre oameni. Nu şi pentru politicienii de tip vechi, care, fără glumă, nu par a fi conştientizat încă tot acest nou mecanism. Nu degeaba, fostul premier Năstase le-a impus, la un moment dat, tuturor miniştrilor lui să înveţe să lucreze pe calculator. Deşi pare incredibil, sînt destui politicieni, mai ales cei trecuţi de o vîrstă, care nu ştiu cum funcţionează computerul şi nu înţeleg decît vag ce-i aia Internet. Şi, ca atare, nu înţeleg bine nici de ce, la orice întorsătură de macaz, presa îi descoperă şi dă cu imaginea lor de pămînt. Chiar şi unii care au învăţat să lucreze cu calculatorul, tot n-au realizat că a apărut o legătură între caracter şi Internet. Dar nu numai vechii politicieni suferă de handicapul acestei neadaptări, ci şi vechii funcţionari birocraţi. Există încă instituţii de stat în care oamenii nu ştiu să lucreze cu computerul. Şi în care unii se tem de noile sisteme informatizate care scot în evidenţă nu numai toate tranzacţiile şi operaţiunile corecte, ci şi pe celelalte... Am auzit cazuri, la regii de stat unde asemenea neadaptaţi au stricat server-ele cu ranga, pentru a nu le mai crea probleme. Uşurel însă, revoluţia informatică îi mătură pe toţi aceşti dinozauri. Şi sînt încă puţini cei care pot fura cu computerul sau politicieni atît de abili, încît să evite să fie prinşi cu mîţa-n sac prin reţeaua de date a Internet-ului. Devine parcă mai rentabil să fii, pur şi simplu, cinstit. libertatea de impresie