De-ale lui Moş Crăciun

La Romană, la tarabe, poate fi văzut, printre altele, un Moş Crăciun uriaş, cam de înălţimea unui copil: dacă îl porneşti, cîntă şi dansează, legănîndu-se decent în stînga şi în dreapta. Are un costum de catifea roşie, barba ondulată, în stilul şuviţelor, ochelari şi... costă 600 de lei. Posesorul său e mîndru că deţine un asmenea specimen şi spune că la Carrefour ar costa 800 de lei. Întrebat ce poţi face cu el, dacă nu ai o firmă şi nici măcar un butic de bloc, vînzătorul are un răspuns ready-made: îl poţi pune la intrarea în propriu-ţi apartament; mai ales că are senzori şi, de cîte ori vine cineva la tine, îşi performează repertoriul de trei ori la rînd... Moşul în cauză nu e nici pe departe singurul pe care îl poţi avea, definitiv sau măcar pentru o oră, de Crăciun. Deja nu mai e o noutate faptul că Moş Crăciun poate fi închiriat, de către persoane particulare sau companii, oricînd în perioada Crăciunului. Un asemenea serviciu costă de la 50 la 300 de lei pe oră şi este asigurat de firmele organizatoare de petreceri, din ce în ce mai numeroase. Dintr-un articol mai vechi din Gândul (Daniel Befu, 5 decembrie 2006) aflăm că, în urmă cu doi ani, Cristina (25 de ani) şi Cătălin (26 de ani) au lansat pe piaţa autohtonă conceptul de "Moş Crăciun de închiriat". Ideea le-a venit văzînd, într-un supermarket, "un om care avea o barbă foarte frumoasă". "Moşii" cei mai buni sînt actorii de Operetă, de 40-50 de ani, cu experienţă, care vorbesc natural cu copiii. Însă nu e neapărat o regulă: un "moş" foarte talentat, cu care au lucrat de la început, e electrician de meserie. Numai că Moş Crăciun nu "activează" doar la noi, unde e mai timid şi mai debutant. Cei mai mulţi şi mai specialişti "moşi" pot fi găsiţi în Finlanda, la Rovaniemi, unde este domiciliul lor legal. Acolo pot fi vizitate satul lui Moş Crăciun, parcul acestuia, situat sub pămînt, într-o peşteră, oficiul poştal, atelierul şi biroul "moşului", fabrica de jucării... Pentru cei care doresc să meargă în Rovaniemi pe cont propriu, există destule hoteluri de două, trei şi patru stele, cu preţuri începînd de la 80 de euro pe noapte, iar în Hotelul Santa Claus, de patru stele, costă 130 de euro pe noapte (Săptămîna financiară, 10 decembrie 2007). La prima vedere, totul pare idilic în ceea ce priveşte industria lui Moş Crăciun. În realitate, lucrurile nu stau chiar aşa. În 2003, ţările din jurul Polului Nord au avut o dispută privind originea "moşului": Groenlanda, Finlanda şi Suedia l-au revendicat deopotrivă. Laponii susţin că al lor este cel original, iar variantele sale finlandeze şi suedeze ar fi un fel de uzurpatori care vor să-i ia tronul. Mai mult de atît, în dispută a intervenit, recent, Kirghistan-ul, o ţară din Asia Centrală, revendicîndu-şi, cu dovezi matematice, originea lui Moş Crăciun: Guvernul din Kirghistan a ordonat o anchetă pentru a demonstra că personajul legendar locuieşte aici. Dovezile se bazează pe studiul unei companii de consultanţă în inginerie care a arătat că Moş Crăciun ar trebui să străbată pămîntul cu 5800 de kilometri pe secundă, pentru ca toţi copiii din lume să-şi primească darurile. Între 14 şi 25 decembrie, el trebuie să facă 2,5 miliarde de opriri. Există 48 de locuitori pe kilometru pătrat de planetă şi locuinţele se află, în medie, la 20 de metri distanţă una de cealaltă. De aici a reieşit că, doar dacă şi-ar stabili baza în Kirghistan, moşul ar putea să facă toate deplasările în cel mai scurt timp. Astfel, dacă pleacă din Kirghistan şi călătoreşte în sensul invers celui de rotaţie al Pămîntului, acesta are nevoie de 48 de ore pentru a depune toate cadourile (după Transilvania Expres, 11 decembrie 2007). Obiect de consum sau destinaţie turistică, supus estimărilor şi evaluărilor de tot felul, Moş Crăciun nu poate să nu fie în ton cu lumea în care trăim. Cu toate acestea, cel puţin în ochii mei, şi, sper, măcar ai copiilor, (încă) îşi mai păstrează inefabilul...