Datoriile boierului

"Pre acéste vremi aş pohti să ştiu, cine nu iaste datoriu, din câţ ne fiiarbem într-această ticăloasă ţară?" - se întreba mitropolitul Antim Ivireanul "la leat 7220, luna ghenarie, în 13 zile". Pe acele vremuri, într-adevăr, oamenii trăiau şi mureau în datorii. Testamentele sînt oglinda vie a acestei vieţi şi a acestor datorii. Testatorul are obligaţia morală de a consemna în scris sau de a povesti în faţa martorilor situaţia averii sale, astfel încît moştenitorii să nu fie "asupriţi" cu datorii inexistente, dar şi creditorii să nu rămînă mofluji. Fiecare notează cu grijă tot ceea ce a împrumutat, de la cine, cînd, cît a restituit, cît a rămas. Datoriile sînt mai mari sau mai mici, după obrazul fiecăruia, după mărimea averii, după cît l-a lăsat punga să se întindă. Marele clucer (fost) Grigore Filipescu are avere şi casă mare, dar şi datorii pe măsură, după cum recunoaşte: "datorie au rămas multă". Pentru a nu rămîne "nimeni păgubaş" cere executorului testamentar (în acest caz soţia, Ilinca) vinderea moşiilor şi plătirea datoriilor. Mai întîi, boierul ia bani cu împrumut de la rudele apropiate "sunt datoriu la dumnealui cumnatul Pantazi cu zapis taleri 50, mai sânt datoriu iar, dar fără zapis, taleri 129, cu banii cailor cu tot, care fac peste tot taleri 179. Mai mult datoriu nu sânt dumisale. Sânt datoriu la cumnatul Costandin postelnic cu un zapis taleri 250, care dobânda acestor bani mi-au iertat-o de bunăvoia dumisale toată". Micile înţelegeri în familie presupun ajutor reciproc, anumite favoruri, cum ar fi iertarea de dobîndă, îngăduinţă şi restituirea banilor atunci cînd s-ar fi putut, cînd venitul moşiilor ar fi fost vîndut, de exemplu, sau vitele duse la tîrg ar fi adus un surplus sau boierul ar fi cîştigat ceva cu slujbele dregătoriei. Rudele nu pot însă acoperi întreaga nevoie de bani a unei familii cu fete de măritat, copii de crescut şi educat, cu mari cheltuieli cotidiene. Şi atunci boierul se îndreaptă către cămătarii cunoscuţi. Aceştia, după ce fac o evaluare a clientului şi a posibilităţii de a-şi recupera suma, împrumută şi cer dobîndă pe fiecare zi: "mai sânt dumnealui clucerul Costandin fără zapis taleri 84. Sânt datoriu la Fotache Saigiul taleri 110 noi fără zapis, să i să plătească". Unii nu se tocmesc şi la sfîrşitul fiecărui termen se înfăţişează la curtea boierului şi-şi cer dobînda: "mai sunt la Costandin căpitan datoriu taleri 100 noi, cu dobândă sută doi. De această dobândă până la sfârşitul lunii aprilie, încă de anul trecut, m-am plătit". Alţii cer zăloage pentru a fi siguri că vor primi banii împrumutaţi: "sânt la Iteşa ovreica taleri 125 cu dobândă sută doi şi iaste mărgăritar la dânsa pecetluit şăruri 13", în timp ce egumenului de la mănăstirea Slobozia îi dă cu împrumut 100 de taleri pentru care cere zălog zapisele unei moşii, Berileşti. De altfel, clucerul Grigore pierde această moşie întrucît nu reuşeşte să restituie suma în termenul prevăzut. Alteori datoriile sînt mai mititele, dar, oricum ar fi, ele trebuie achitate: "sunt datoriu la părintele Costandin ot Radul Vodă taleri 18 noi. Sânt la egumenul ot Radu Vodă taleri 31, fără dobândă. ş...ţ sânt şi la Lupul cu zapis taleri 15". Datoriile sînt făcute pentru treburile moşiei, pentru "nevoile" casei în anii de secetă sau ciumă, de prigonire politică sau de războaie, dar şi mai multe sînt impuse de poziţia socială - cheltuieli de prestigiu necesare în menţinerea şi afişarea rangului, aici fiind incluse şi cheltuieli pentru alcătuirea unor dote cît mai mari: "sânt şi la jupan Dumitru de la prăvălia jupanului Pantazi taleri 30 pentru périne şi macaturi ce am luat ş...ţ şi la Tănasie vistier cu zapis taleri 100 şi după nişte postav taleri 36". Punerea în scenă a unor sărbători nupţiale spectaculoase cere alte cheltuieli şi-l determină să se împrumute: "la nunta fie-mea Zoiţii, având trebuinţă de bani, am pus această moşie (Ruşeţul - n.n.) zălog la părintele Cozma, egumen Mărgineanul, după cum scrie zapisul în taleri 200 şi mai bine". La 21 martie 1736, Grigorie Filipescu lasă soţiei şi copiilor, pe lîngă avere, o ladă de zapise în care datoriile sînt notate cu grijă. În fapt, ele fac parte din patrimoniul unei familii boiereşti. Cazul marelui clucer Filipescu nu este singular, multe alte case boiereşti sînt înglodate în datorii, întrucît bogăţiile lor constau în moşii şi vite, ţigani şi rumâni, nămestii şi acareturi, scule şi argintării, slujbe şi dregătorii şi mai puţin în bani lichizi. Zălogirea şi îndatorarea pe la cămătari, bancherii de ieri ai societăţilor moderne, vor duce la ruinarea multor familii, ridicarea altora noi. Cum "nevoile" nu ţin pasul cu recoltele, boierii se împrumută şi speră că ploile le vor aduce bani "îndestul" sau că preţul vitelor va fi mai bun anul acesta decît anul trecut.