D-ale vedetelor

Din ’90 încoace, am tot urmărit obiceiurile şi idealurile vedetelor neaoşe. Acestea reflectă, în mare măsură, standardele momentului, atît sociale, cît şi culturale. Celebrităţile din show-biz sau muzică rămîn, pentru majoritatea semenilor noştri, modele de urmat: modurile acestora de a se îmbrăca, de a găti, trăi, gîndi sau iubi sînt luate în considerare, studiate şi, în măsura posibilităţilor, urmate de o ambiţioasă parte a populaţiei. Tot răsfoind reviste mondene, am aflat, în timp, că iubirile contează, că visul aproape oricărei vedete este să aibă o idilă de durată, serioasă, asemănătoare unei logodne, care, în final, să ducă spre capătul mult-aşteptat al drumului: căsătoria. Chiar dacă, în multe din cazuri, aceste aşteptări nu s-au materializat, măcar aspiraţia în sine, ca deziderat social, a rămas actuală. S-a văzut, de altfel, în deznodămîntul poveştii Monica Gabor-Irinel Columbeanu: nunta lor a dat apă la moară adepţilor zicalei and they lived happily ever after... Pe de altă parte - cred că - în paralel cu mentalitatea tradiţionalist-idilică, a înflorit şi o alta, mai novatoare, mai ales din perspectivă feminină, care nu leagă neapărat împlinirea individului de fericirea în cuplu. Interesant este însă să auzi exprimată o variantă a acesteia nu de către vreo feministă convinsă, sau de vreo reprezentantă militantă a unui ONG, ci de către însăşi Cristina Spătar, supranumită, cîndva, din cîte îmi amintesc, "regina R&B-ului", o divă, evident fatală, care pozează îndeobşte provocator, pe linia impertinent-sfidătoare: "Din experienţa pe care am avut-o am învăţat multe şi mă simt mai puternică. Primesc mesaje de susţinere din partea fanilor mei, care nu m-au uitat la greu (...). Nu sînt pregătită pentru o nouă relaţie, deoarece nu mai am încredere în bărbaţi. Sînt speriată de căsătorie! Chiar dacă sînt curtată, sînt singură..." - afirmă cîntăreaţa în Libertatea week-end, din 24 noiembrie... Declaraţia Cristinei - aflăm din şapoul articolului - se datorează despărţirii de italianul Mirco Maschio, cu care trebuia să se căsătorească. În ciuda situaţiei oarecum constrîngătoare în care este făcută, afirmaţia Cristinei este reprezentativă pentru celălalt tip de poziţii pe care le adoptă femeile din ziua de azi: independente, dar nu frustrate; avînd admiratori, dar doar potenţiali, fără a se mai simţi strînse cu uşa să opteze pentru vreunul, ca să se integreze în idealul comunitar; şi mai puţin speriate (cel puţin aparent) de trecerea timpului. Dar nu toate vedetele prezentate în respectiva fiţuică sînt femei singure. Există şi destule portrete de cupluri, despre care putem afla ce preocupări au în timpul lor liber: surorile Bambi îşi iau carnetul; Ionuţ Dolănescu îşi conduce Hummer-ul în ie, şi e foarte mîndru de asta; Dan Negru îşi face casă cu piscină în Băneasa; Keo şi Andreea pleacă, în week-end, la Paris, în timp ce Andra şi Cătălin Măruţă vor să facă sport. Din aceste acţiuni şi deziderate se poate contura deja o imagine a mult disputatei clase de mijloc (am oscilat între această opţiune şi cea de high class, dar aceasta din urmă mi s-a părut vizibil exagerată pentru cazurile menţionate): preocupările celor între 20 şi 30 de ani, vedete sau nu, dar cel puţin înlesniţi financiar, sînt: o maşină - dacă se poate de lux, o casă - dacă se poate, cu piscină, călătoriile în străinătate - iarăşi, dacă e posibil, week-end de week-end... şi, desigur, grija pentru propria imagine "în formă", capital esenţial al succesului. Dacă în cazul celebrităţilor aceste lucruri sînt acţiuni propriu-zise, pentru alţii, mai puţin norocoşi, dar mai departe de clasa mijlocie, sînt doar aspiraţii. Confortul, dar şi showing off-ul rămîn două coordonate stabile ale ideii neaoşe de fericire.