Cu norodul la şcoală la 1800
La 1800, şcoala nu reprezintă o valoare în sine în rîndul norodului. Mănăstirile, numai unele dintre ele, au fost şi au rămas multă vreme "oaze de cultură" izolate, fără a-şi propune să iradieze, împrăştiind lumina "învăţăturii" către "prostime". Vom regăsi mai degrabă iniţiative individuale şi ca orice iniţiativă, vizează un scop precis fără să devină un program, o instituţie. În lumea rurală, profesorii lipsesc cu desăvîrşire, mulţi dintre preoţi, şi dascăli în acelaşi timp, abia de ştiu să scrie şi să citească. Unii sînt chiar analfabeţi şi au memorat cele cîteva liturghii, cele cîteva noţiuni de dogmă creştine cu ajutorul cărora îşi ghidează enoriaşii. Este bine cunoscut efortul domnului Constantin Mavrocordat (1741-1743) de a-i obliga să înveţe, ameninţîndu-i că-i va înscrie printre ţăranii "proşti" plătitori de bir: "la cari, nu putem scrii ce frică trăg