Conflicte mici

Kathleen Jennings este o victimă a justiţiei britanice mai ceva decît este Decebal Traian Remeş o victimă a justiţiei româneşti. Studentă la matematică, Kathleen visa să devină profesoară. Ceea ce nu a împiedicat-o să îşi pună picioarele pe scaunul din faţă, într-un tren. Cînd inspectorul de poliţie s-a apropiat de ea, şi-a coborît picioarele. Ceea ce nu l-a împiedicat pe inspector să o trimită la tribunal. Dacă era găsită vinovată, plătea amendă penală, deci cazier, deci adio carieră în sistemul de educaţie britanic. Dacă vi se pare lacrimogen cazul, aşa a şi fost. Kathleen a plîns la proces şi magistraţii au găsit-o nevinovată, ba chiar l-au mustrat pe inspector pentru că a risipit banii contribuabilului pe un aşa caz. Uşurată că va putea să ajungă profesoară, Kathleen a spus: "Sper că de acum încolo se vor lua de infractorii adevăraţi, nu de cei ca mine". Aş putea jura că aşa îşi zice şi domnul Remeş, dar am promis că mă abţin de la politica românească în această rubrică. Tatăl fetei a spus şi el ceva de genul: "pe vremea mea era destul să-i dai una după ceafă şi să-i spui să nu mai facă". Cred însă că pe vremea dumnealui una după ceafă de la un inspector de poliţie nu era tocmai o tragedie, dar acum ar urla organizaţiile pentru drepturile copiilor turbulenţi, un alt călător ar filma scena cu telefonul mobil, BBC ar cenzura imaginile din ordinul preşedintelui numit politic (nu mă pot abţine!), dar filmul ar apărea totuşi pe Internet. Poliţia britanică s-a hotărît să schimbe politica şi să aplice o amendă de 50 de lire, pe loc, oricui este prins cu picioarele pe scaune sau cu muzica de la iPod prea tare. Din surse puţin credibile am auzit că Parlamentul României a hotărît să schimbe politica necruţătoare de pînă acum şi va legifera primirea pe loc a şpăgii în palincă românească şi maşini nemţeşti, pentru a nu mai risipi banii contribuabilului cu cazuri frivole. Tot săptămîna trecută, taximetriştii londonezi s-au enervat rău de tot. Lucru de mirare, pentru că din scurta mea experienţă taximetriştii londonezi sînt nişte oameni foarte calmi, oricum mai calmi decît miniştrii români. Taximetriştii au protestat împotriva noului plan al Primăriei de a ajuta minorităţile să acceadă la meseria lor. Trebuie să vă spun că pentru a fi taximetrist aici trebuie să treci un examen dur, să ştii pe de rost străzile dintr-un oraş întins pe 50 de kilometri. Cineva mi-a spus că s-a demonstrat ştiinţific (nu am referinţa bibliografică, luaţi-o ca zvon) că taximetriştii londonezi au creierul neobişnuit de dezvoltat. Ceea ce nu cred că se poate spune despre miniştrii români (nu am referinţa bibliografică, luaţi-o ca zvon). Oricum, primarul vrea să-i ajute pe minoritari cu lecţii gratuite de engleză şi cu meditaţii plătite de Primărie pentru a trece acest examen. Ideea ar fi că sînt prea mulţi taximetrişti albi la Londra. Eu am numărat cinci minute şi mi-a ieşit un negru la vreo zece albi. Şoferii consideră că noua politică reprezintă o discriminare împotriva bărbaţilor albi. Tocmai cînd terminam de numărat feţe de taximetrişti, mi-am adus aminte că acum cîteva luni, în Minneapolis, SUA, taximetriştii musulmani (foarte mulţi, mai ales la aeroport) refuzau să transporte călători care aveau sticle de băutură la ei. Nu oameni beţi, ci oameni care aveau sticle închise, dar săvîrşeau totuşi un păcat, potrivit Coranului. A fost ceva scandal şi acolo, s-a vorbit despre un boicot al consumatorilor (de taximetrie), nu ştiu cum a rămas. Discriminarea asta e cu dus şi întors. Ca să închid cercul vicios justiţie - alcool - taximetrie, am o idee: dacă oamenii ăştia nu s-ar lua aşa de în serios şi ar da nişte palincă pentru a trece examenul de taximetrist londonez, poate ar intra mai mulţi minoritari în breaslă, deci o problemă mai puţin.