Cîntece şi idealuri

Am ascultat, din nou, în varianta Jurnalului naţional, "Cîntecele noastre, toate", o serie de melodii ale copilăriei mele şi ale tinereţii părinţilor şi chiar bunicilor mei. Alese după preferinţele publicului şi puse pe disc în ordinea opţiunilor acestuia, cîntecele în cauză sînt valoroase, dacă nu neapărat prin acordurile lor, măcar pentru reconstituirea atmosferei şi valorilor unor epoci tumultuoase (din perioada interbelică pînă în anii de glorie ai socialismului). Ascultîndu-le din nou, am identificat în unele dintre ele cîteva "idealuri" reiterate: "iubirea" şi "căsuţa". Raportată la aspiraţiile momentului, în care cît mai mulţi se străduiesc să-şi construiască o casă a lor, cu petecul ei de pămînt, repetarea acestui cuvînt în cîntece mi s-a părut interesant de urmărit: "Du-mă acasă, măi tramvai / Du-mă, du-mă, ce mai stai / Du-mă la căsuţa mea / Cu portiţă şi cişmea" (Gică Petrescu, V. Vasilache / A. Stroe). Cele două elemente importante din cîntecul lui Gică Petrescu sînt apa, evident vitală vieţii, dar şi "portiţa". Poarta este spaţiul dintre, care face legătura dintre teritoriul privat, protejat, în care stă iubita şi cel public, necunoscut, din care vine iubitul. Este, cum vedem mai departe în cîntec, locul aşteptării, în care familiarul te salvează de "pustiul" lumii mari: "La o portiţă stă cineva / Şi mă aşteaptă ca să viu". Diminutivul "portiţă" e destul de grăitor în privinţa sentimentelor de afecţiune. El este, de altfel, pe măsura unui alt diminutiv, dintr-un cîntec care, de astă dată, are "căsuţa" drept în titlu: "Căsuţa noastră". Sigur că lirica acestuia reflectă aspiraţiile spre stabilitate domestică ale personajului (Gică Petrescu, interpret, P. Popescu-Peppo, muzică şi text). Dar, în realitate, e un cîntec trist, narînd nefericirea amoroasă: "Căsuţa noastră, cuibuşor de nebunii / Te aşteaptă ca să vii / Căsuţa noastră, unde-ntîi ne-am sărutat / Plînge dorul neîncetat". Presupusul poet nefericit ne povesteşte despre eforturile pentru această căsuţă a iubirii: "Ca să mi te fac nevastă / Am dus viaţă de năpastă / Şi cu lumea m-am certat (...) / Ca o garofiţă-n glastră / Înflorea căsuţa noastră". Tot eforturile, de astă dată pentru ditamai blocul iubirii, sînt descrise în celebrul "Macarale" (interpreţi Trio Grigoriu, muzică şi text C. Zaharia). La începutul cîntecului, ai senzaţia că blocurile descrise acolo sînt impersonale. Ultimele patru versuri, însă, salvează situaţia, aducînd şlagărul din epoca fulminantelor construcţii într-un oarecare "tărîm al iubirii": "O macara, încetinel / Ne-a adus un bileţel / Îl prind iute şi-l citesc: / "Spor la lucru şi... te iubesc!". Deşi blocurile în construcţie nu se poate spune cu exactitate dacă vor fi "cuibuşorul de nebunii" al femeii şi bărbatului muncii care schimbă bileţele, diminutivele, semn ostentativ al afecţiunii, persistă. Dacă de la casă la bloc nu e decît un pas, pe verticală, pe orizontală ajungem, uşor, la o stradă: "Strada Speranţei", şlagărul Corinei Chiriac (V. Veselovschi, M. Maximilian). Lirica se conturează pe aceleaşi şabloane, precum cel al aşteptării. Ai senzaţia că versurile se referă la un mult sperat iubit: de fapt, e vorba de o personificare a... însăşi fericirii: "Să-i amintiţi vă rog frumos adresa mea / Cînd vă-ntîlniţi cu fericirea / Casa cu plopi, Strada Speranţei, la parter / O mai aştept şi... mai sper". Melodia de mai sus nu e singura în care lucrurile se încurcă între ele: în "Casa mea", interpretată de Angela Similea (muzică şi text I. Cristinoiu), aceasta e, de fapt, o metaforă pentru cîntec ("Casa mea-i un cîntec cu acorduri ample..."). Tot despre cîntec e vorba şi-n "Trecea fanfara militară" (Dan Spătaru, Temistocle Popa, M. Block), dar măcar despre unul real. Casa, aici, devine un adevărat oraş, al tinereţii şi copilăriei ("Oraşul meu cu parcuri şi castani"). Muzică se duc să asculte şi cei doi îndrăgostiţi din "Vrei să ne-ntîlnim sîmbătă seară", a lui Jean Moscopol (J. Vasilescu, N. Vlădoianu): doar că înlocuiesc căsuţa, privată, cu un spaţiu public, în care-şi împart intimitatea: "o cîrciumioară la şosea". Personal, optez pentru acesta din urmă.