Cine protestează

20 octombrie 2006   Locuri comune

Acum vreo cîţiva ani, vînzătoarele de la magazinul Unirea, partea care rămăsese încă de stat, făceau grevă. Protestau de fapt împotriva privatizării. În mesajele sindicatului se spunea (cu rea-credinţă) că ar urma să se facă acolo birouri, împotriva destinaţiei şi tradiţiei comerciale a clădirii. Angajaţii din aripa Călăraşi a magazinului, deja privatizată, le dispreţuiau pe vînzătoarele de la stat, despre care spuneau că sînt leneşe şi iau o leafă fixă, fără să vîndă nimic. Aripa de stat era pe atunci o adevărată poezie şi aproape nimeni nu le tulbura pe vînzătoarele în uniforme, de un grena spălăcit, de la descifrarea integramelor, tricotat sau discuţii despre ce mai făceau ele pe acasă. A venit în cele din urmă capitalismul şi le-a măturat cu sindicatele lor cu tot. În multe locuri s-a întîmplat la fel. Şi, s-ar fi zis că privatizarea e soluţia şi curentul care va schimba un asemenea tip de atitudine. Pentru unele instituţii e însă obligatoriu, prin firea lucrurilor, să rămînă de stat. Acolo, stîrpirea gărgăunilor cuibăriţi de pe vremea comunismului (dacă nu cumva şi mai dinainte) se dovedeşte o încercare mai complicată. În aceste condiţii, poate nu e de mirare cînd auzi (aşa cum s-a întîmplat nu de mult) că vameşii ameninţă cu greva sau că angajaţii gărzii financiare chiar au încetat lucrul. Apare doar impresia unei mari impertinenţe, mai ales că, după calcule recente, mita către vameşi (numai pentru mărfuri şi proceduri legale) ar depăşi opt milioane de euro anual. De observat şi că motivele declarate ale unor asemenea proteste sînt totdeauna, ca şi în cazul fostelor vînzătoare de la Unirea, altele decît cele reale. Astă-vară, au protestat şi hotelierii de pe Litoral. Problema comună cu vameşii sau comisarii gărzii financiare e impertinenţa. Numai că spre deosebire de aceştia, hotelierii sînt privaţi, sînt chiar proprietari. Iar pentru că nu le vin turişti, vina e în cea mai mare parte chiar a lor, fie că se cheamă lăcomie ori simplă prostie. În sfîrşit... nici în privinţa lor nu mai e, poate, nimic de mirare. Dar, mai nou, iată-i şi pe distinşii avocaţi făcînd grevă. Protestul lor, venit la scurt timp după cel al slujbaşilor amărîţi din tribunale (grefieri, aprozi etc.), sună ca nemulţumirea unui posesor de Porsche că maşina are portbagajul prea mic. Avocaţii nu sînt nici funcţionari, nici vînzători (cu unele excepţii) şi nici proprietari nepricepuţi care nu ştiu pe cine să dea vina pentru propriul faliment. Au o profesie liberală şi tot liberală se presupune că le e şi gîndirea. Ei nu lucrează la stat, dar au un barou care pare să fie un fel de stat în stat. O organizaţie în care (potrivit agenţiei de ştiri Mediafax) conducerea îi ameninţă pe membri cu excluderea, dacă nu participă la grevă. Excluderea din barou echivalînd, după regulile lor "liberale", cu imposibilitatea de a mai practica această meserie. Pentru că aceia care practică avocatura în afara acestui barou sînt chiar cauza declanşării protestului. Sînt consideraţi ilegali. În ciuda declaraţiilor, nu ilegalitatea şi nici ideea că Justiţia ar avea de suferit de pe urma practicării avocaturii de către nişte neaveniţi i-a supărat pe avocaţii din barourile tradiţionale. Dacă era aşa, ar fi trebuit să se sesizeze magistraţii sau ministerul. Au sărit avocaţi, pe care nu-i deranjează altceva decît concurenţa. Protestul în vremurile astea se face doar din interes material. Cu cît mai mare interesul, cu atît mai bine organizat protestul.

Mai multe