Boierii şi numele lor

În secolele trecute, impunerea numelui de familie are loc abia spre sfîrşitul secolului al XVII-lea şi în primul rînd în sînul marilor familii boiereşti. Acum apar Cantacuzinii, Bălenii, Creţuleştii, Filipeştii, Dudeştii, Bădenii, Brădenii, Grădiştenii, Pîrşcovenii, Bălăcenii, Grecenii şi mulţi alţii. Nu acelaşi lucru se va întîmpla în rîndul micilor boieri, meşteşugari sau ţărani care vor continua să se identifice pînă tîrziu în prima jumătate a secolului al XIX-lea, utilizînd prenumele. Prenumele este, pentru un boier, un important factor de identificare, inclus într-o întreagă strategie care îl leagă de reţeaua strămoşilor, astfel încît neamul să dăinuie în memoria contemporanilor. Părinţii sînt cei care aleg prenumele de botez al nou- născutului dintr-un număr restrîns care face parte, de obicei, din patrimoniul simbolic propriu unei anumite familii, deja purtat de strămoşi şi transmis din generaţie în generaţie. Acest prenume constituie pentru anumite familii boiereşti "o emblemă de apartenenţă, un blazon de recunoaştere". Cunoscătorii trecutului se vor gîndi imediat la familia Brâncoveanu, atunci cînd vor regăsi în documente prenumele de Preda sau la Rudeanu cînd se vor întîlni cu Chircă, la Grădişteanu cînd vor da peste Vîlcu sau Bunea, la Cîndescu cînd apare Mihalcea. Multe familii boiereşti aleg ca prenume pentru primii lor născuţi prenumele bunicilor paterni. Familia Băleanu respectă această regulă pe parcursul întregului secol. Astfel, Ivaşco Băleanu, marele vornic din vremea lui Matei Basarab, poartă numele bunicului său şi-l va transmite la doi dintre nepoţii lui. La rîndul său, îşi va boteza primul născut după bunicul matern, Gheorghe, iar pe cel de-al doilea după bunicul patern, Pătru. Ambii fraţi vor continua politica familiei, unicul fiu al lui Gheorghe numindu-se Ivaşco, nume regăsit şi la unul dintre fiii lui, Pătru, în timp ce un altul poartă numele bunicului matern, Socol. Alteori prenumele tatălui devine prenumele primului său născut. Primul fiu al lui Barbu Bădeanu poartă numele tatălui, dar şi numele bunicului, un alt fiu va fi botezat după bunicul matern, Jipa din Verneşti. Familia Cantacuzino urmează însă o altă strategie, prin numirea primilor doi născuţi, Drăghici şi Şerban, marele postelnic Costandin Cantacuzino (+1663) vrea să pună în valoare ascendenţa maternă a familiei mult mai importantă pentru spaţiul românesc din acea perioadă, soţia lui, Elina, fiind strănepoata lui Drăghici vornicul din Mărgineni şi fiica domnului Radu Şerban (1601-1611). Aceeaşi politică o aplică şi în cazul fetelor, prenumele lor conducîndu-ne la bunica maternă, Maria, şi la străbunica Anca din Coiani. Şi pentru Iordache Pîrşcoveanu accentuarea ascendenţei pe linia soţiei sale prezintă o mare importanţă: Preda este botezat după bunicul său, Preda Brâncoveanul, Papa şi Matei, după unchii materni. Cei doi boieri au motive bine întemeiate să procedeze în acest mod, greci fiind au nevoie de inserţia în spaţiul românesc. Dar iată că şi familia Corbeanu înclină balanţa spre filiaţia maternă: primul născut al marelui vornic Vintilă Corbeanu poartă numele bunicului său matern, Teodosie banul din Periş. La rîndul său, marele ban Teodosie îşi va numi primul născut Preda, după socrul său Preda Buzescu. Iar marele spătar Vintilă Corbeanu (nepot de fiu al marelui vornic de mai sus) va prefera prenumele socrului său, Costandin Cantacuzino, pentru primul său fiu. Prenumele fetelor se încadrează, de asemenea, într-o strategie: fie se leagă de bunicile materne, fie de prenumele mamelor sau al mătuşilor, cum este Maria Corbeanu numită aşa după sora tatălui ei, marele vornic Vintilă Corbeanu, fie de prenumele tatălui feminizat, Dumitrana, prima născută a marelui vistier Dumitru Filipescu, va purta numele tatălui ei pe care îl va transmite atît fiicei, cît şi nepoatei. Dacă luăm cazul marelui spătar Mihai Cantacuzino (+1716) care are nu mai puţin de şase fete - Maria, Ilinca, Păuna, Safta, Ancuţa, Bălaşa - fiecare nume se leagă de o străbunică, bunică, soră sau mătuşă. Naşul capătă importanţă doar atunci cînd alianţa spirituală pune bazele unei reţele sociale importante sau atunci cînd întăreşte întrucîtva legătura de sînge. Stolnicul Constantin Cantacuzino (+1716) şi familia sa au botezat toţi copiii domnului Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Brâncoveanu nu mai respectă regula transmiterii prenumelui bunic-nepot, ci îl lasă pe naş, care îi este şi unchi, să dea nume copiilor. Toate prenumele existente în familia stolnicului se revarsă asupra micuţilor fini: Constantin, Ştefan, Radu, Safta, Maria şi Ilinca, Matei, Smaranda, aceştia din urmă ducîndu-ne către fratele şi nepoata stolnicului, atît de îndrăgita Smărăndiţa a lui vodă Şerban Cantacuzino (1678-1688), moartă de foarte tînără, la doar cîteva luni de la nuntă. Se poate constata aşadar că atribuirea unui prenume se supune anumitor reguli care ghidează într-un fel sau altul alegerea, iar neamul se înlănţuie într-o genealogie ce leagă trecutul de viitor. _________ * Analiză efectuată pe documente de la 1700.