Ziar finanţat prin crowdfunding

Ziarele, aşa cum le ştim, sînt pe cale de dispariţie. Multe publicaţii prestigioase şi-au suspendat ediţiile de print, care deveniseră prea costisitoare. Iar beneficiile din publicitatea obţinută în ediţiile online sînt încă insuficiente şi, oricum, greu de cuantificat. Unele ziare generaliste mari (precum şi publicaţii specializate) au introdus abonamente digitale: un paywall îi obligă pe cititori să plătească pentru ce citesc. Funcţionează bine în cazul ziarelor mari, scrise în limbi de largă circulaţie. Dar nici acesta nu e un model fiabil.

Acum cinci ani, cîţiva jurnalişti francezi dădeau lovitura, propunînd un nou model de business: o revistă trimestrială, cu reportaje şi articole „grand format“, distribuită exclusiv în librării, întreţinută doar din încasări directe. Adică din vînzări. Datorită acestei reviste a apărut şi un nou tip de cititori – cei interesaţi de informaţia utilă, de reportaj şi de background. Aceşti cititori sînt diferiţi de consumatorii de presă cotidiană, printre altele, şi pentru că sînt dispuşi să plătescă pentru conţinut de calitate.

Probabil că succesul acestei publicaţii i-a îndemnat şi pe alţii să dezvolte publicaţii pe acelaşi model. De Correspondent – un proiect editorial la care lucrează o echipă neerlandeză – e încă şi mai îndrăzneţ decît XXI.

La originea proiectului se află Rob Wijnberg (fost redactor-şef al publicaţiei NRC Next). El a lansat, pe 18 martie 2013, o campanie de strîngere de fonduri pentru „o nouă iniţiativă jurnalistică“. Ştirile şi articolele de actualitate apar peste tot. Ele sînt citite şi redistribuite rapid, sînt o „marfă“ de larg consum, adesea lipsită de valoare, căci se găseşte peste tot, cel mai adesea, gratuit. De Correspondent nu vrea să reia ştirile, ci să explice de ce se întîmplă – spune Wijnberg. „Nu cred în jurnalismul obiectiv“ – a explicat el. „Nu cred în ştirile obiective. Jurnalismul e work in progress. Încerci să înţelegi lumea. Şi, fiind pe drum, povesteşti despre propriile descoperiri, despre căutările subiective.“

Rob Wijnberg a avut o idee grozavă: să facă un ziar pentru cititori. Oamenii nu şi-au pierdut încrederea în ziare. Ci într-un anumit mod de a face presă. De Correspondent e o nouă promisiune. Una cu şanse mari de a se îndeplini. Căci jurnaliştii sînt, de data asta, plătiţi direct de beneficiarii prestaţiei lor. Practic, cititorii plătesc în avans cheltuielile pentru relatările de presă, degrevînd ziarul de sarcina complicată de a obţine venituri din publicitate. Publicaţia e astfel ţinută departe de influenţele politice sau economice directe. Cititorii „investesc“ în dezvoltarea ziarului, participă, prin contribuţia lor, la planul editorial, ceea ce îi face şi pe jurnalişti mai responsabili.

De Correspondent e un caz foarte spectaculos de crowdfunding. Redacţia avea nevoie de 15.000 de susţinători pentru a produce conţinut jurnalistic vreme de un an. Fiecare membru-susţinător plăteşte 60 de euro în avans pentru a avea acces total la articole. Ţinta trebuia atinsă în 30 de zile. Să strîngi 900.0000 de euro într-o lună e un obiectiv foarte ambiţios. Au reuşit să strîngă jumătate din sumă în doar o zi de la lansarea campaniei. După o săptămînă, se strînsese deja peste un milion de euro. Şi asta, fără să fi publicat un singur articol – totul e doar pe baza promisiunii unui ziar de calitate! Wijnberg a înţeles probabil foarte bine că în ţara sa lipseşte un ziar credibil şi relevant, că oamenii ar citi dacă ar avea o ofertă interesantă. Şi, ca să nu repete greşelile altor trusturi de presă, a creat de la bun început premisele unui ziar care să aparţină cu adevărat cititorilor săi. (E de la sine înţeles că modelul de dezvoltare pe care se bazează noul ziar nu numai că permite, ci chiar încurajează interacţiunea cu cititorii şi opiniile critice.) Căci despre asta e vorba, pînă la urmă: să faci ştiri relevante pentru public.