Zece peisaje în 50 de minute
Landscape - 1. imagine reprezentînd o secţiune dintr-un decor natural, precum o preerie, pădure, munţi; 2. ramură a picturii, fotografiei etc. care se ocupă de asemenea imagini; 3. o zonă întinsă dintr-un décor natural, văzut dintr-o singură privire . (Webster's New World College Dictionary) Mai întîi este un ecran alb. Trec cîteva secunde bune, iar lumina din lampa proiectorului continuă să dezvăluie fotograme în alb. Undeva în faţă, pe podea, se văd cifrele verzi de pe display-ul proiectorului. Arată că au trecut doar vreo şase secunde, care continuă să se înmulţească măsurînd "durata" unui ecran alb. În sfîrşit, în partea de jos apar cîteva pete colorate. În retragerea lentă a camerei se conturează vîrfurile unor brazi. Aproape că nu contează în raport cu albul care îi înconjoară. Camera este cu punct de staţie fix. Cadrul se deplasează optic, într-un zoom de retragere. După patru minute imaginea este completă. Este peisajul unui lac îngheţat înconjurat de pădure. Dar cu un contrapunct neaşteptat, dezvăluit în ultimele secunde ale filmului. Un perimetru dreptunghiular, plasat într-un colţ al imaginii, neverosimil de mic raportat la dimensiunea întregului peisaj, pe care se văd siluetele aproape punctiforme ale unor patinatori. În primele secunde din film, albul imaginii este de fapt miezul peisajului care se dezvăluie treptat în faţa aparatului de filmat. Peisajul este descoperit în timp, iar durata descoperirii lui este resimţită ca timp real. Filmul se numeşte Algonquin Park, Early March (2002) şi face parte din cele zece lucrări video realizate de Mark Lewis, prezente în expoziţia "Landscapes" de la Muzeul Naţional de Artă Contemporană. Colecţia cuprinde cele mai recente lucrări (2001-2005) ale artistului canadian şi plasează muzeul din Bucureşti pe un itinerariu care parcurge galerii şi centre culturale din întreaga lume. Mark Lewis s-a născut în 1957 în Hamilton, Canada, iar în prezent locuieşte în Londra, unde este şi co-editor al revistei de artă contemporană Afterall. A început să se ocupe de film în urmă cu zece ani, realizînd lucrări pe care le descrie ca fiind part cinema . Cine se încumetă să parcurgă drumul pînă la muzeu (intrarea e liberă) va descoperi că peisajele lui Mark Lewis sînt veritabile filme într-un singur cadru, realizate în cea mai "curată" tradiţie cinematografică: cu peliculă, actori, aparatură şi figuraţie. Acesta este de altfel modul de realizare a tuturor filmelor lui Lewis, care îşi propune să utilizeze invenţiile formale ale cinema-ului pentru a studia anumite elemente dintr-un mediu dat. În Children's Games, Heygate Estate (2002), aparatul de filmat se mişcă într-un travelling de înaintare pe o pasarelă sprijinită pe piloni. Urmărind traseul pistei de beton, aparatul străbate Heygate Estate, un cartier de locuinţe din Anglia, construit la începutul anilor '60, considerat odinioară un model de urbanism modern, acum propus pentru demolare. Vedem un peisaj urban, monoton şi egal cu sine, decupat precis între liniile clădirilor, unde oamenii sînt nişte siluete în mişcare care traversează cadrul undeva în margine. Şi totuşi ochiul fuge spre ei, la fiecare apariţie, pentru că tocmai această puţinătate transformă "viul" în personaj principal. Dintr-un travelling de şapte minute, memoria reţine un şir de clădiri şi un grup de copii care se joacă cu mingea undeva în marginea cadrului, alergînd paralel cu traseul aparatului. În fiecare film-cadru din "Peisaje", Mark Lewis propune o utilizare inedită a limbajului cinematografic, reuşind să surprindă exact acolo unde, conform deprinderilor vizuale din epoca modernă, nu ne (mai) aşteptăm la nimic. Expoziţia este deschisă la Muzeul Naţional de Artă Contemporană pînă în februarie anul viitor.